Poemele posibile

Cartea de fata cuprinde cele trei volume de poezie scrise de Jose Saramago inainte de consacrarea sa ca autor, stabilita conventional de critica literara la momentul publicarii romanului Ridicat de la pamant, in 1980. Primul volum, Poemele posibile, care da si titlul editiei romanesti, apare in anul 1966, cand Saramago avea 44 de ani, si marcheaza revenirea scriitorului in lumea literara portugheza dupa o absenta de 19 ani. Volumul este in sine o antologie, cu un cuprins dens si generos in stiluri, rime si endecasilabi, tradus in forma sa revizuita si adaugita de Saramago cu ocazia editiilor ulterioare. Atat in acest volum, cat si in cel de‑al doilea, Probabil bucurie (1970), cititorii vor recunoaste picaturi din temele predilecte in romanele sale de mai tarziu: trecerea timpului, duplicitatea sinelui, referinte literare si istorice, confruntarea divinitatii, framantarile creatiei. La scurt timp dupa revolutia portugheza din 1974, Saramago publica Anul 1993, care ii incheie opera poetica. Este un poem narativ hibrid, dedicat suferintei colective pricinuite de cei aproape 40 de ani de dictatura. Rigurozitatea termenilor, abdicarea de la punctuatie, conturarea personajelor lasa deja sa se intrevada seria de romane care va incepe doi ani mai tarziu cu Manual de pictura si caligrafie.„In opera poetica de inceput a lui Jose Saramago descoperim o poezie a libertatii, a fraternitatii si a luptei – o lupta deghizata, ascunsa in interiorul cuvintelor... Am putea spune ca erau «poemele posibile» ale acelor vremuri, cand cenzura spiona sufletele scriitorilor.” (Diario de Noticias)„Poezia lui Saramago, una extrem de umana si de indurerata, imbibata de mahnire si dorinta, traieste in egala masura din profunda indignare pentru toate vietile netraite, pentru ocaziile ratate, pentru energiile irosite in detrimentul intregii omeniri.” (Fernanda Toriello)„La urma urmei, poezia mea este un fel de prolog al romanelor viitoare.” (Jose Saramago)„Cred ca in poezia mea se gaseste tot ceea ce sunt acum – obsesiile mele, ingrijorarile mele, felul meu de a vedea viata, societatea, istoria.” (Jose Saramago)