Suflet dezgolit - Corina Savu

Suflet dezgolit   Sunt un suflet gol in aceste versete, Suflet dezgolit, singur si nelinistit, Ce-si lasa petalele imprastiate.   Suflet care poate fi un mac, O stanca, o jungla, un val, Care poate fi crin la margine de lac.   Suflet care rataceste precum vantul obosit Si zambeste cand este peste mari Si doarme dulce, in zori, risipit.   Suflet care se-nchina pe altarele tale, Zeii care nu coboara sa-l doboare, Un suflet care nu cunoaste jale.   Suflet care atunci cand ninge palpaie, In tristete, strigand pentru trandafiri, Sa vina primavara sa-l mangaie.   Suflet care moare de un parfum, Dintr-un suspin al unui vers care se roaga, Langa o suflare facuta scrum.   Suflet care sangereaza si moare subit, Un suflet dezgolit