Artefacte - Bujor Voinea

(CANTEC)  Sunt atat de naiv cand e vorba sa fiu
Ca ma-ngroapa la piept o femeie de viu
Si ma unge cu mir si ulei sangeriu. 
  In sandale imi intra nisip din pustiu
Si m-ascund ca un mort asezat in sicriu
Sa tot dorm si sa dorm si sa scriu si sa scriu. 
  Miezul tot transparent inecat in rachiu
Ma intrebe de stiu, daca totusi mai stiu
Ca ma-ngroapa la piept o femeie de viu.  DE AUR PUR  De aur pur sau chiar de frunza verde
Ploua pe geam cu solzi de diamant
Si-un trandafir aprins privea galant
Ecoul unui vis care se pierde. 
  Privea pe geam o creanga fericit
Ce se lovea de marmora spalata
A unei roabe fara nicio roata
Ducand spre hale vai de antracit. 
  Paralizat pe cablul tras pe scripeti
Un ochi imens mi s-a deschis in vid
Si cum stateam albastru si livid
Parea ca am de frica ochii vineti. 
  Eram de nerecunoscut aproape stins
De felul meu mereu o provocare
Insa femeia prinsa la stransoare
Ca o regina neagra m-a invins.