Rabindranath Tagore (1861-1941) a fost un poet, dramaturg, muzician si scriitor indian, originar din Bengal. Tagore a fost primul compozitor nascut in India care a primit Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1913, pentru volumul "Gitanjali", aducand importanta India pe plan mondial.

De-a lungul carierei sale, Tagore a scris peste 2.000 de poezii, cu subiecte atat religioase cat si politice. Printre lucrarile sale se numara si "Stories from Tagore" (1914), o colectie de povesti scurte, precum si "Gora" (1910), o drama sociala plina de simboluri si idei religioase.

Tagore a devenit foarte cunoscut pentru melodiile sale, "Gitanjali", "Rabindra Sangeet", fiind vandut in toata lumea in prima jumatate a secolului al XX-lea.

Tagore a fondat un liceu experimental, cunoscut sub numele de "Visva-Bharati University", care se concentreaza pe educatie holistica, deoarece si-a dorit sa combina culturile din intreaga lume.

Influenta sa in India a fost recunoscuta printr-o serie de premii si titluri, inclusiv "Bharat Ratna", cel mai inalt titlu civil din India. Tagore este, de asemenea, pionierul literaturii bengaleze si a scris multe lucrari literare, inclusiv "Fruit-Gathering" ("Recoltarea Fructelor", 1916), "Gardener" ("Gradinarul", 1915), "The Home and the World" ("Casa si Lumea", 1914) si "The Post Office"("Oficiul Postal", 1912).

In literatura sa, Tagore a scris despre haosul social si realitatile politice din India, prin intermediul prisma simbolurilor si se concentreaza pe subiecte precum iubirea, religia si identitatea.

In anul 1917, Tagore a plecat din India si a calatorit in Egipt, Italia, Japonia, Statele Unite si Australia pentru a promova cultura bengaleza si slujirea comunitatii.

In plus fata de Premiul Nobel pentru Literatura, Tagore a mai primit si Premiul de Excelenta de la Societatea Regala a Literaturii din India si Premiul Kaiser-e-Hind in pentru contributia sa unica la literatura bengaleza.