Gabriel Liiceanu este un autor român de notorietate, născut în anul 1947, în București. El este un intelectual cu o experiență vastă, fiind profesor universitar, redactor de reviste literare și membru al Academiei Române. Liiceanu și-a pecetluit statutul de intelectual prin numeroasele sale contribuții la cultura românească, prin lucrările publicate.

Printre cele mai importante titluri publicate se numără "Jurnalul Fericirii" (1978), "Școala deschisă" (1985), "Cărțile de pe masa lui Celan" (1993), "Criza omului modern" (1995), "Floarea de Colț: Povestea filosofului și a clerului" (2000), "De ce iubim femeile" (2000) și "Cartea despre minte" (2001).

Liiceanu a primit numeroase premii și distincții, precum Premiul "Gheorghe Șincai" pentru volumul "Criza omului modern" (1995), Junimea Award pentru cartea "Floarea de Colț" (2000), Premiul de Excelență al Academiei Române (2003) și Premiul pentru intelectualitate "Traian Vuia" și mai multe distincții ale Uniunii Scriitorilor din România.

Liiceanu a câștigat și vizibilitate internațională, editând numeroase lucrări în mai multe limbi, inclusiv engleză și franceză. Unul dintre cele mai importante titluri editate în engleză este "The Recovery of a Lost Language - Somatic and Poetic Memory in Traian Vuia's Legacy" (2015) și, în versiunea franceză, "Le Langage de la passion" (2008).

Peste tot în lume, Gabriel Liiceanu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți intelectuali români. Prin cartile sale, el contribuie la îmbogățirea culturii universale, prin îmbunătățirea și punerea în valoare a gândirii filosofice românești.