Aristotle (384 I.Hr. - 322), intemeietorul filozofiei occidentale, a fost un cercetator si profesor din Grecia antică, care a dat o contributie majora la dezvoltarea logicii si a teoriei cunoasterii in Occident. El a studiat la Academia lui Platon din Atena, sub îndrumarea lui Platon, si a vindecat apoi Atena.

Renumele sau provine din lucrarile sale, in care el a prezentat rezultatele gandirii sale profunde si critici asupra filozofiei, logica si cognitiii. Cele mai importante contribuții sale la filozofie sunt numite „Organon” și constau in cele șase lucrari: „Categoriile”, „De Interpretatione”, „Analytica Priora”, „Analytica Posteriora”, „Topica” si „Elenctici”.

De asemenea, el a scris despre etica, educatie, metafizica și științe politice, iar cartile sale „Metaphysica” și „Ethica Nicomachea” sunt considerate ca fiind cele mai importante texte din filozofia greaca antica. Alte lucrari importante publicate de el sunt „De Anima”, „De Caelo”, „De Generatione et Corruptione”, „De Partibu Animae” si „Historia Animalium”.

Aristotle este, de asemenea, unul dintre cei mai bine cotati filozofi din istoria Occidentului. El nu a primit premii pentru contributia sa la filozofie, insa operele sale au fost luate in considerare ca fiind unele dintre cele mai importante si profunde lucrari din filozofia greaca antica, oferind o sursa foarte importanta de cunoastere si intelepciune.