Synn

Synn si Haza sunt ca Soarele si Luna. Singurul lucru pe care il au in comun este partea intunecata de care niciunul nu poate scapa. Pentru ca Hazel a zambit atat de mult, incat a uitat sa mai planga. Si pentru ca Synn a plans atat de mult, incat a uitat sa mai rada.Diferiti, dar mistuiti amandoi de suferinte imense, provocate de moartea teribila a unor persoane dragi, Synn si Haza se intalnesc la limita dintre realitate si nebunie, intre peretii Institutului Cavarty Hope, un centru pentru tineri cu probleme de sanatate mintala, unde secrete adanc ingropate si crime nebanuite ies la iveala. Sa fie totul o plasmuire a mintii lor fragile? Sau chiar sunt oameni care le vor raul? Ce ascunde acest loc?Cei doi isi dau seama rapid ca nu sunt in siguranta in institut, iar lupta pentru supravietuire si iubire abia incepe.SynnSimt ca imi pierd mintile! Fosta mea iubita zace moarta in patul din fata mea, in timp ce eu sunt patat de sange din cap pana-n picioare. Nu-mi amintesc nimic. Nici macar nu stiu cum am ajuns aici. Ce am facut? Am omorat-o? Cred ca am omorat-o…HazaMa sufoc! Peretii ma inghit! Nu pot opri amintirile care imi bantuie cosmarurile si ma arunca in trecut. Trebuie sa ii uit pe toti, trebuie sa fiu puternica, trebuie sa le arat ca nu imi mai e frica de nimeni si nimic. Dar nu pot. Sunt inchisa in Institutul Cavarty Hope si, incet-incet, devin doar un alt nume uitat intr-un dosar finalizat.Fragment„Alarma care anunta inceperea orelor de terapie ma obliga sa-mi deschid pleoapele. Gasesc un bilet mototolit aruncat langa picioarele mele si ma aplec sa-l ridic. Fruntea mi se umple numaidecat de mai multe cute serioase si respiratia imi devine alerta, parasindu-mi gura intr-o serie de icnete si suieraturi nestapanite. Ce fel de gluma proasta mai este si asta?Mijesc din nou ochii la cele doua randuri iscalite si simt cum inima mi-o ia la trap, in vreme ce sangele imi circula cu viteza luminii pe sub epiderma. Tasnesc in picioare si-mi plimb cu manie privirea de colo-colo, insa nu e nimeni in jur. Ma straduiesc sa-mi calmez respiratia si sa reduc la minimum sunetele animalice care-mi scapa neregulate printre buzele stafidite, dar nu reusesc decat sa agravez situatia, sa pierd orice urma de autocontrol, sa ma sufoc. Adancesc degetele in acea bucata de hartie pana cand aceasta se rupe de la jumatate, dar am memorat deja ceea ce fusese scris acolo.„Daca vrei sa afli cine a ucis-o pe iubita ta, vino dupa ora stingerii in spatele cladirii arse! Singur.”Despre autoareBianca P. Florentina si-a descoperit pasiunea pentru citit de la varsta de cincisprezece ani. Totul a inceput intr-un moment extrem de intunecat din viata sa, suferind de bulimie si depresie. Lumea cartilor a salvat-o. In prezent scrie despre adolescenti si abordeaza deschis teme precum sanatate mintala sau traumele din copilarie. Cea mai mare bucurie a autoarei este atunci cand primeste mesaje de la cititori, iar acestia ii spun cat de mult ii ajuta scrierile sale, la randul ei simtind ca intoarce binele inapoi. Romanul de debut al autoarei este o poveste impletita cu imaginarul si trairile proprii, incarcata de suferinta, dar si de puterea vindecarii sufletesti prin gasirea iubirii de sine.