Scripturalia - Mihail Soare

Poetul are, as zice, o uluitoare intuitie filosofica: atunci cand viata se prezinta ca o farsa, doar adoptarea metodica a atitudinii de farsor, a jocului de-a Pacaliciul poate rasturna ordinea lucrurilor, adica poate repune lumea pe sinele drepte. Altfel spus, este pusa in joc aici hegeliana negare a negatiei, care este procedura corecta pentru a ajunge la o noua afirmatie, la un nou principiu de ordine. "Intunecand intunericul /iata portile luminii", spunea Nichita. As parafraza in ton cu atitudinea poetului despre care discutam aici, "amagind amagirea, iata secretul dezamagirii" sau "iluzionand iluzia, iata secretul deziluzionarii". Arlechinul, atunci cand este mai serios, vorbeste in zeflemea, si asta tine loc atat de confesiune, cat si de profetie. Vorbeste in dodii pentru ca incoerenta lumii in care traieste nu sufera rostirea limpede, iar atunci tot ce este incurcat si sucit capata sens doar in zeflemea si ghicitura. Tind sa consider ca nu ma insel daca atribui lui Mihail Soare aceasta filosofie scriitoriceasca. - Vianu Muresan   A fost un an in care s-au sinucis poetii   A fost un an in care s-au sinucis poetii satui sa fie-ntruna luati in catarea vietii. Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora si-au hacuit prin piete in vazul tuturora venele lor firave, tendoanele, uitarea hranind cateva zile gazetele. Duhoarea acestor pline ceasuri imbratisand foburgul a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul in halbele ciobite vanzandu-l ca pe bere, s-au aruncat din turle poetii in tacere asemeni unei blande ninsori intarziate, s-au otravit cu vise ascunsi in ruinate mansarde si in dosul unor iubiri desarte de nimeni banuite, iubiri pentru departe. Printre gutui sticloase si-au aninat in funii costumele dungate avand prinse petunii la-ngustele revere si ei uitati acolo sub stramtele sacouri, austrul in tremolo ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte se-mpiedicau adesea si ele ca de soapte de rimele-aruncate, s-au revoltat vatmanii crezand ca iarasi vantul a doborat castanii.