Revista Scena9 #4

Revista Scena9 #4 Cand auzim despre vreo supravietuire miraculoasa obisnuim sa zicem ca „ar trebui sa se faca un film dupa chestia asta”. Majoritatea supravietuirilor sunt insa mult mai putin spectaculoase si adesea raman anonime. Din martie 2020 incoace invatam sa pretuim si supravietuirile la capatul carora nu ne asteapta nicio camera de filmare si nicio strangere de mana. Suntem intr-o continua — si banala prin amploarea ei — lupta pentru supravietuire biologica, economica si ideologica. Numarul 4 din Scena9 pe hartie inseamna 34 de feluri de-a supravietui, in cuvinte, ilustratii si fotografii, semnate de jurnalisti, scriitori, artisti, filosofi si cercetatori. Iti lasam aici o parte din subiectele pe care le vei gasi in cele peste 200 de pagini: Ioana Cirlig scrie despre cum a trait cele cinci luni dinainte de moartea mamei sale si despre ranile pe care i le-a lasat perioada aceea. Venera Dimulescu cerceteaza ce s-a ales de un model de tratament psihiatric nascut in timpul comunismului, ce punea in centru relatia cu pacientul si il vedea pe acesta ca pe o fiinta umana. Ionut Sociu reface firul vietii unuia dintre cele mai interesante personaje de care n-ai auzit: baronul Franz Nopcsa, descoperitor de dinozauri pitici, calator, etnograf, fotograf, spion, candidat la tronul Albaniei. Criticul de film Victor Morozov se intalneste cu unul dintre eroii sai, scriitorul Radu Cosasu, nonagenarul autor al Supravietuirilor, un om care s-a lasat in voia vanturilor politice, culturale, amoroase care au maturat Romania din interbelic incoace. Andrei Pungovschi a fotografiat 8 oameni care au trecut prin momente in apropierea mortii – Holocaust, razboi, boli, accidente – si i‐a intrebat cum s‐au schimbat felurile in care isi traiesc vietile de dupa. Cum supravietuiesti, daca ai ratat cateva dintre bornele importante de pe nesfarsita lista de conditii obligatorii ale maturitatii? Ilustratoarea Simina Popescu raspunde la intrebarea asta intr-o banda desenata despre ciudateniile cu care traim ca adulti. Filosoful Cristian Iftode scrie despre felurile in care omenirea isi construieste identitatea si se opreste asupra unei „definitii” narative: suntem toti povesti in desfasurare. Ce facem insa cu cei care nu pot sau nu mai pot sa-si spuna povestea? Moartea este un ingredient narativ esential in fictiune, scrie criticul literar Mihai Iovanel. Sunt insa si morti care ar putea fi evitate fara costuri artistice sau narative din partea autorului. Ce personaje ar salva Iovanel, daca ar avea aceasta superputere? Ionut Dulamita a stat de vorba cu Florentin Popa, unul dintre cei mai misto poeti din generatia noua. Versurile acestuia au evoluat incet‐incet dinspre catharsis, dinspre defulare, inspre impartasire pur si simplu. Antropologul Adrian Deoanca pledeaza pentru reparatie si mentenanta intr-o epoca in care ne-am obisnuit sa preamarim inovatia. Evelyne Heyer, specialista in antropologie genetica si autoare a cartii Odiseea genelor, vorbeste intr-un interviu despre povestile continute de ADN‐ul nostru. Mihai Mincan reconstituie portretul unui roman care acum vreo 15 ani pleca intr‐una dintre cele mai stranii, dificile si absurde calatorii din istoria navigatiei: traversarea Oceanului Arctic intr‐o barca de sase metri lungime. Dan Ungureanu o ilustreaza. Poate foraging‐ul – cautarea si colectarea hranei in natura – sa creasca interesul oamenilor pentru protejarea habitatelor unor plante? Scrie despre asta Mona Petre, autoarea volumului „Ierburi uitate. Noua bucatarie veche”, aparut recent la editura Nemira. Ilustratiile sunt create de Tuan Nini.