Schengen: calcul si emotie Votul Austriei impotriva extinderii zonei Schengen spre Romania si Bulgaria a dat nastere unui val de proteste. Dar daca Austria a creat un precedent periculos prin vetoul sau, ajungind sa viruseze agenda europeana teoretic din cauza migratiei ilegale, dar cel mai probabil din cauza calendarului electoral si, poate, si a influentei straine, puseul nationalist speculat de extrema dreapta risca sa anuleze izolarea politica a Austriei de dupa votul de joi. Sa fi suferit Romania un esec la Bruxelles pe 8 decembrie? Dar ce ar fi putut face Romania mai mult? Statea in puterea Romaniei sa convinga Austria? In Manualul lui Epictet, chiar la inceput, gasim acest rationament care se poate foarte bine aplica analizei acestei situatii: „Dintre toate lucrurile care sint pe lume, unele depind de noi, iar altele, nu… Lucrurile care depind de noi sint libere prin natura lor, nimic nu poate sa li se opuna sau sa le opreasca; cele care nu depind de noi sint sclave, slabe, dependente, supuse miilor de obstacole si inconveniente, cu totul straine de noi“. Or, in spiritul acestui rationament, daca analizam atent evolutia evenimentelor din ultimele saptamini, observam ca nu se putea obtine anularea vetoului austriac. Romania s-a aflat in momentul votului intr-o situatie imposibila.In aceste conditii, a fost oare Romania umilita prin decizia de la Bruxelles? Rabufnirea de xenofobie si nationalism furibund care se manifesta pe retelele sociale sau in mass-media si care a permis alimentarea manifestarilor de extrema dreapta traduce un sentiment de frustrare si injustitie resimtit de foarte multi romani. Si, cu siguranta, Romaniei i s-a facut o nedreptate. Dar Austria, si nu Romania, s-a aflat intr-o situatie dificila: a fost izolata la nivel european, iar explicatiile cancelarului Karl Nehammer si ale ministrului Gerhard Karner nu au parut plauzibile nici macar pentru toti sustinatorii Partidului Popular austriac. In schimb, declaratiile belicoase ale unor politicieni si reactiile unei parti a publicului pot face mult rau Romaniei, creind imaginea unei tari sangvinare si irationale. Cancelarul Nehammer si consultantii sai par sa intentioneze sa construiasca o campanie de comunicare publica – interna si europeana – avind ca stindard lupta impotriva „marii inlocuiri“ reprezentate de pericolul hoardelor de „migranti ilegali“, dar si a persecutiilor anti-austriece ale Romaniei si romanilor. Asta ar anula avantajul moral si politic de care a beneficiat tara noasta. De fapt, decizia de a miza pe cartea migratiei si a bloca Romania si Bulgaria nu este a Austriei, nici macar a coalitiei de guvernare din Austria, ci a unor reprezentanti ai Partidului Popular austriac din guvern (OVP, conservator). In 2023, in Austria vor fi organizate, intre ianuarie si aprilie, trei rinduri de alegeri pentru parlamentele de land, care vor fi tot atitea teste esentiale pentru Partidul Popular austriac, aflat in cadere dupa scandalurile de coruptie care l-au zguduit in ultimii doi ani. Pe 29 ianuarie vor fi alegerile pentru parlamentul Austriei Inferioare (dar aici, conform sondajelor, conservatorii sint inca pe primul loc, desi au scazut cu intre 8 si 10 procente), pe 5 martie vor fi alegerile din Carinthia (unde conservatorii risca sa piarda puterea in favoarea social-democratilor) si apoi vor fi alegerile din Salzburg, pe 23 aprilie (unde, conform sondajelor, pe primele locuri sint aproape la egalitate social-democratii si extrema dreapta). In acelasi timp, in cinci sondaje publicate intre 31 octombrie si 12 noiembrie, Partidul Popular se clasa pe locul al treilea, in patru din cinci sondaje Partidul Social Democrat (SPO) fiind pe primul loc si Partidul Libertatii (FPO, extrema dreapta populista si antimigratie) pe al doilea, iar intr-unul Partidul Libertatii se afla chiar pe primul loc. Scorul mediu al social-democratilor era de 27%, cu o maxima de 29%, cel al extremei drepte de 24% (cu o maxima de 25%), iar cel al conservatorilor de 20%, cu o maxima de 22%. Or, de la inceputul lunii august, conservatorii au fost intrecuti net in sondaje de extrema dreapta, ceea ce nu se mai intimplase din 2017, iar diferenta a crescut din ce in ce mai mult. Acesta este unul din principalele motive pentru care, in cautare de voturi usoare si, foarte probabil, ca urmare a sfaturilor unor consultanti care pot foarte usor sa fie influentati de agentii de influenta straini, liderii conservatorilor austrieci au luat decizia sa mizeze pe migratie pentru a se relansa si a-i contracara pe extremisti, dar si pentru a-i pune pe social-democrati si ecologisti in dificultate. In aceste conditii, ce ar fi putut face Romania? Sau, altfel spus: cum poate fi anticipat un cutremur? La reuniunea Forumului de la Salzburg (un parteneriat de securitate central-european bazat pe o initiativa a Ministerului Federal de Interne austriac si din care fac parte Austria, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Romania, Slovacia si Slovenia) desfasurata la Bucuresti pe 15 si 16 noiembrie, organizata de ministerul de resort din Romania, ministrul de Interne austriac a reiterat sustinerea pentru candidatura Romaniei la spatiul Schengen, pentru ca doua zile mai tirziu sa faca declaratia care a anuntat schimbarea pozitiei: a pus problema nefunctionalitatii spatiului Schengen si, deci, a imposibilitatii extinderii acestuia. In cele trei saptamini care au trecut intre 18 noiembrie si 8 decembrie, problema a devenit centrala in discursul cancelarului austriac si a fost pusa in termeni care sa nu lase loc de negocieri. In aceste conditii, votul Austriei era absolut previzibil. Atunci, de ce a mai insistat Romania cu introducerea temei pe agenda Consiliului JAI, cita vreme deznodamintul era cunoscut? Prin mentinerea aderarii la Schengen pe agenda Consiliului JAI din 8 decembrie, Romania a incercat sa probeze capacitatea sa de a crea aliante si sa dovedeasca izolarea Austriei. In acest context, Romania a reusise sa mobilizeze – fapt fara precedent – un sprijin activ din partea statelor-pivot si a altor aliati, demonstrind falsitatea si absurditatea pozitiei Vienei. Efortul Frantei, nu doar in timpul presedintiei sale, ci si prin organizarea consiliului extraordinar JAI pe tema migratiei din 28 octombrie, dedicatia si efortul presedintiei cehe, mobilizarea Comisiei Europene, sprijinul efectiv al Luxemburgului si al Germanei sint o demonstratie de forta pe care nici un alt stat membru din Europa Centrala n-a mai reusit s-o faca de multa vreme. Dar toata aceasta stare de fapt pare sa se diminueze, problema migratiei – pe cit de falsa, pe atit de elocventa – tinzind sa ia locul nedreptatii facute Romaniei si Bulgariei. Si daca migratia revine pe usa din dos in prim-planul politicilor europene, atunci sustinerea pentru Romania se poate diminua. Pentru ca migratia este o arma puternica de influentare a opinie publice din statele occidentale.
RECENZII Observator cultural, Nr. 1193
Nu exista inca nicio recenzie scrisa!
