Oameni de porumb

Premiul Nobel pentru Literatura.

Publicat initial in 1949, Oameni de porumb ramane unul dintre cele mai provocatoare romane latino-americane ale secolului XX, cel mai cunoscut si in acelasi timp cel mai ermetic al lui Miguel Angel Asturias.

In zorii lumii, spun legendele mayase din care se inspira Asturias, zeii au esuat de mai multe ori in eforturile de a crea omul, pana cand au descoperit substanta potrivita pentru a forma creatura definitiva: porumbul. Romanul aduce laolalta plamadirea omului de porumb cu denuntarea incisiva a efectelor devastatoare pe care le-a avut capitalismul asupra obiceiurilor si credintelor ancestrale ale populatiilor rurale. Printre sunete, simboluri si metafore, penduland necontenit intre real si oniric, povestea duce, in cele din urma, la deznadejde, depersonalizare si dezumanizare.

"Naratiunea se construieste mitic, la baza ei aflandu-se magia: oamenii de porumb vor renaste prin interventia zeilor. Intregul roman contine referinte la legendele si miturile mayase, ceea ce ofera nu doar o tema unificatoare, ci si complexitate povestii." (The Modern Novel)

"Oameni de porumb este un fel de Ulise al Guatemalei." (LA Times)

"Pana si expertii intr-ale avangardelor au fost surprinsi de uluitoarea capacitate a lui Asturias de a recrea mituri, de a repovesti legende stravechi cu extraordinare intuitii poetice, demonstrand nu doar o arta a imaginatiei cum de putine ori literatura epocii mai vazuse, ci si o tehnica a muzicalizarii textului arareori practicata in acei ani." (Revista Transilvania)

Miguel Angel Asturias (1899–1974), diplomat, romancier, poet si dramaturg, a pus bazele a ceea ce va fi cunoscut mai apoi ca boom-ul latino-american.

Romanul Domnul Presedinte – inceput pe cand era student la drept (1920) si terminat in 1933 – este cea mai cunoscuta opera a sa, fiind adaptata cinematografic, jucata pe scena teatrelor si tradusa in principalele limbi internationale. Asturias este unul dintre primii scriitori care utilizeaza tehnica realismului magic.

Subiectul comun al operei sale este inegalitatea sociala: autorul denunta abuzurile care au avut loc de-a lungul istoriei Americii Latine, o consecinta a regimurilor politice. A absolvit Universitatea San Carlos din Guatemala. In timpul studentiei a participat la lupta impotriva dictaturii lui Estrada Cabrera. A fondat si a condus Universitatea Populara, dupa care a plecat in Europa, unde a trait cu intensitate evenimentele care aveau sa transforme batranul continent.

A studiat cultura mayasa la Sorbona, impreuna cu americanistul Georges Raynaud. In 1933 s-a intors in Guatemala, unde a fondat primul ziar de radio din tara, Diario del Aire. A dus o viata culturala si academica agitata. In perioada revolutionara (1944–1954) a avut diverse functii diplomatice. In 1967 a primit Premiul Nobel pentru Literatura. A murit la Madrid, pe 9 iunie 1974, dar ramasitele sale se afla la Paris, in cimitirul Père Lachaise.