Jurnalul unui prizonier de razboi. Dumitru Roman (1915-1998)

«După plecarea noastră din viață, Dumitru și Paraschiva, lăsăm aceste amintiri urmașilor noștri și-i rugăm a nu le distruge sau a le da uitării pentru a se vedea câte frământări și greutăți poate suporta câte o familie de zăci de ani de căsătorie petrecuți împreună, din 19 Maiu 1946. Dar sfârșitu' vieții noastre nu îl putem scrie căci nu știm câte zile vom mai trăi împreună pe acest pământ. Scrisă de mine la începutul anului 1988, pe timp de iarnă și a nu uita ca încheiere un proverb bătrânesc că viața este O LUPTĂ pe acest pământ! Tălmăcel, 20 Ianuarie 1988. Dumitru și Paraschiva»