Hara - Centrul vital al omului

Viziunea lui Graf Durckheim are la baza mistica lui Meister Eckhart, psihologia adancurilor lui Carl Gustav Jung si traditia zen pe care a intalnit-o in Japonia. Cartile scrise de el la deplina maturitate sunt rodul unei vieti intregi traite sub semnul esentialului, atat prin studiile sale, cat mai ales prin propria experienta. Graf Durckheim a fost un om al practicii, inainte de toate. De aceea cartile lui sunt utile si atat de cautate. In cartile lui aflam despre esentialul din noi intr-un limbaj nou, foarte simplu, foarte adevarat. Citind cartile lui, ni se deschide o alta perspectiva asupra vietii si asupra noastra insine, o perspectiva in care totul devine clar. Incepem sa ne recitim viata din urma altfel decat pana acum. Absurditatile vietii incep sa capete sens, pentru ca toate aveau in vedere un Sens mai mare, pe care il intuim abia acum. Si stim ce avem de facut... Noi spunem mereu ca omul il cauta pe Dumnezeu. In realitate Dumnezeu il cauta pe om si omul are datoria de a se lasa gasit. Sub aceasta deviza se situeaza demersul lui de o viata. Ce are omul de facut pentru a se lasa gasit? Si cum sa pastreze legatura regasita? Care este metoda prin care omul sa fie pus pe calea implinirii sale? Despre acestea si multe alte chestiuni legate de implinirea omului in aceasta viata sunt toate cartile Foarte pe scurt, ce ne spune in esenta Durckheim: rostul omului in aceasta lume, de care depinde implinirea si fericirea lui, este sa devina un martor al Fiintei in existenta, sa exprime, in felul lui, Fiinta in lume. In felul „lui”, adica in deplina constienta si in deplina libertate. Pentru aceasta, omul trebuie sa devina transparent pentru Fiinta. Pentru a ajunge la transparenta, omul are de lucrat asupra lui insusi. Cartea de fata vorbeste exact despre aceasta. Hara nu este numai o teorie doctrinara. Ea este invatarea unei practici in slujba esentialului. Practicarea Harei ajuta la gestionarea vietii in aceasta lume si la progresarea pe Cale totodata. Este vorba de Calea ce ii reda omului, care si-a pierdut radacinile, constiinta originii sale vesnice si care il pregateste pentru realizarea menirii lui primordiale, adica revelarea Fiintei in existenta.