Era capitalului

Revolutia industriala (engleza) inghitise revolutia litica (franceza). Istoria perioadei de care ne ocupam este, in primul rand, aceea a progresului masiv al economiei mondiale a capitalismului industrial, a ordinii sociale pe care o reprezenta, a ideilor si convingerilor care pareau s-o legitimeze si s-o valideze: in ratiune, stiinta, progres si liberalism. Este epoca burgheziei triumfatoare, desi burghezia europeana ezita inca sa se angajeze in conducerea politica publica. In aceasta – si poate numai in aceasta – privinta, epoca revolutiei n-a fost moarta. Clasele de mijloc ale Europei erau si au ramas inspaimantate de popor: „democratia” era considerata inca a fi preludiul sigur si rapid al „socialismului”. Oamenii care se aflau in fruntea treburilor ordinii burgheze victorioase la momentul ei de triumf erau: un nobil de tara profund reactionar din Prusia, o imitatie de imparat in Franta si o succesiune de mosieri aristocrati in Anglia. (ERIC HOBSBAWM)