Zilele si noptile unui student intarziat

Desi critica veche nu l-a apreciat. Zilele si noptile unui student intarziat ramane cel mai bun roman al lui Gib I. Mihaescu. Si aici intervine tema bova­rismului masculin. [...] Romanul are la inceput o originala fac­tura picaresca si reconstituie cu umor si cu multa culoare at­mosfera mahalalelor batute de erou. O tipologie bogata, schi­tata cu mana sigura, populeaza cartea, dand o imagine plina de veridicitate a mediului ambiant. Interesanta si surprinzatoare e rasturnarea care se petrece la un moment dat. Romanul de­vine grav. Psihologia lui Mihnea se adanceste, problemele exis­tentei lui castiga ecouri morale. Bovarismul intelectual e vazut aici sub un unghi critic mult mai ascutit. Ideea lu Gib I. Mi­haescu este de a denunta atat viata morala a eroului (acesta e pedepsit prin efectul social nociv al comportarii lui, deoarece constata cum pot aparea din alt unghi comportarile cinice), cat si dezarmarea fiintelor care, ca Arina, traiesc doar in lumea fictiunilor ideale, nu stiu sa se apere de animalele pradalnice ale junglei morale din jur. Mihnea Baiatu, in finalul romanului, e decis sa cucereasca cetatea stiintei ca un om intreg, in­vatat cu legile aspre ale exigentei. Cartea are o rezonanta sufleteasca tonica. Idealul urmarit nu mai ia aspectul unei fan­tome inselatoare, ci e scos dintr-o experienta dureroasa de viata, examinata cu luciditate.