Zilele si noptile saptamanii - Cornel Ungureanu

Biografii vor explica, probabil, candva ca ambitia nemasurata a scriitorului este olteneasca, iar puterea de munca - ardeleneasca (tatal sau fiind originar din Danceu-Mehedinti, iar mama - din Pausa-Bihor). si ca anumite imprejurari i-au accentuat, in timp, trasaturile de caracter innascute. Lipsit de spontaneitate si de umor, tanarul inca traumatizat de tratamentul sever care i-a fost aplicat in liceu (experienta va fi evocata in nuvela Leul albastru) s-a adaptat greu la efervescentul mediu studentesc, a abandonat in anul III Facultatea de Medicina si s-a scufundat in anonimatul muncii de corector la Steaua. Ni-l putem imagina corectand taciturn, cu dintii stransi, spalturile unor scriitori cu statut de vedeta in epoca si intorcandu-se seara acasa cu hotararea neclintita de a scrie pana in zori, pentru ca intr-o zi sa ajunga si el celebru. Cert este ca in acea perioada D.R. Popescu s-a angajat intr-o activitate scriitoriceasca febrila. (Alex stefanescu)
„Sa spunem ca proza lui D.R. Popescu descumpaneste prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este sa gasim cum si prin ce descumpaneste, care e specificul insolitului sau. Proza din F sau Vanatoarea regala (capodoperele scriitorului), ca si aceea din Viata si opera lui Tiron B ., aglutineaza elementele realului, aglomereaza disparitatile frapante si fragmentele dezbinate ireversibil in spatii inchise si le accelereaza nelinistitor miscarea. Textul e o apa tulbure ca insasi realitatea in care trebuie sa faci efort sa distingi lucrurile, sa scoti la suprafata sensurile. Lipsa transparentei, tendinta de a incifra si a ascunde semnificatiile apartine realitatii insesi. Problemele de constiinta nu sunt simple, principiile morale nu rezolva totul, unu plus unu fac cu mare dificultate doi, o suma totusi neomogena, trista si problematica. Romanul e o gura de varsare a realitatii, ca o delta; de aici, caracterul sau aluvionar: el se formeaza prin depuneri succesive de straturi din cea mai diversa si indepartata provenienta. in peisajul de stuf, mlastini si ape exista putin pamant nou sigur.” (Ion Simut)