Viata, Paraclisul si Slujba Sfantului Ioan Colibasu sau Saracul, ocrotitorul saracilor si al zidarilor

In biblioteca mãnãstirii Pantocrator din Muntele Athos, printre cele peste 317 manuscrise, dintre care 68 sunt pe pergament (sec. XI-XIV), precum ºi cele doua ilitarii, se gãseste si o Evanghelie cu dimensiunile 0,17x0,12 cm, scrisã pe o membranã albã subtire.
Este vorba despre pergamentul-codice cu nr. 234, cunoscut ca Evanghelia Sfântului Ioan Colibasul, scris în secolul al V-lea.
Acest pergament, de o calitate exceptionala, este împodobit cu miniaturi si frontispicii înfatisandu-i pe evanghelisti, dar si pe alti sfinti. La alcãtuirea culorilor, s-au folosit mai multe paste si cerneluri din plante.
Codicele despre care vorbim ºi despre care cercetãtorul englez R. Curzon, în anul 1837, vorbeste într-un mod deosebit, a fost furat în anul 1898, dar a fost gãsit mai tarziu în Atena, acesta fiind înapoiat Manastirii Pantocrator din Muntele Athos, unde se gaseste si astazi. Aceastã întamplare leaga intr-un mod deosebit traditia Manastirii Pantocrator de minunata interventie a Sfantului Mina, la care monahii de acolo s-au rugat pentru a fi gasit acest codex. Manuscrisul despre care este vorba se înscrie printre „cele mai de seamã odoare ale Muntelui Athos, dar ºi ale lumii bizantine“, despre care aminteste si cunoscutul învãtat, monahul de la Manastirea Xeropotam, anume Cezar Daponte (1713-1784), în lucrarea sa, Grãdina Harurilor:
In Manastirea Pantocrator, acum,
Exista o Evanghelie, acolo,
Acea vestita, de care se spune
Ca a Sfantului Colibasul este,
A carui rugaciune sa fie cu noi. Amin