Varful - Eugen Gombos

    Eugen Gombos. autorul volumului de fata, se afla la a doua carte publicata, iar unele din povestirile cuprinse in acest volum au aparut deja, online, pe site-uri de literatura SF. Totusi, desi este literatura de fictiune, daca ar fi sa incadram textele intr-o categorie, am putea spune, mai degraba, ca sunt povestiri cu talc. Exista un mesaj ascuns in fiecare povestire, iar firul epic este doar pretextul care sa il conduca pe cititor la sensuri mai profunde.
    Din cele mai vechi timpuri, fabulele, povestile, basmele, miturile au fost mijloacele prin care umanitatea (prin oameni inzestrati si sensibili) si-a creat si dus prin milenii o cultura, valori, norme morale si sociale, ce i-au asigurat supravietuirea si dezvoltarea. Principalele linii directoare au fost: binele, frumosul, iubirea, bucuria de a trai, curajul, fabulosul, supranaturalul, dar mai ales sacrificiul si renuntarea la sine pentru un scop mai nobil, mai inalt.
    Toate acestea le regasim si in acest volum, dar mai ales pe ultimele doua, intr-o diversitate de ipostaze si situatii, duse de la scara intregii umanitati la cea a individului surprins in permanentul sau efort de a depasi obstacole, tentatii, de a mai cuceri un varf.
    Avem in fata o carte placuta, a unui scriitor care, departe de senzationalul si comercialul urmarit de multi altii, cauta, intr-un mod neostentativ, sa inspire si sa ofere modele de urmat. Replica unui personaj, in acest context, este semnificativa: „- As vrea sa iti fac un compliment, dar nu stiu cum... O sa Incerc sa il fac intr-un fel care mi-e la indemana in acest moment: as fi foarte mandra daca baiatul meu, atunci cand va creste, ar deveni unbarbat exact asa cum esti tu."
Editor, Gabriela Daraban
Fragment:

"INSULA DE NISIP
    Abia daca erau doua zile de cand iesise din spital. Dar nu isi gasea locul...
    La sfarsitul secolului XX, desi ai impresia ca viata e mai sigura decat cu sute de ani in urma, lucrurile stau cu totul dit fel. Pericolele sunt la fel de mari, dar de alta natura. Tot usi, te poti considera norocos daca supravietuiesti in urma t nui accident aviatic, daca apuci sa te agati de ceva plutitor nu te ineci si daca, in cele din urma, te trezesti pe o insulita locuita. Pentru ca el asta patise.
    Cand deschisese ochii, vazuse nisip si simtise valuri utlandu-i picioarele. Apoi auzi voci ciudate si necunoscute, simti maini care il ridicau si lesina din nou. Mai apoi se trezi de-a binelea, intr-o coliba facuta din crengi si frunze. Ingrijit si hranit de oameni, indigeni aproape dezbracati.
    Curand dupa ce isi reveni, isi dadu seama ca oamenii aceia nu vorbeau nicio limba cunoscuta, ca insula era foarte mica, cu vegetatie putina si marunta. Pescuitul era indeletnicirea de baza a tuturor. Iar civilizatia nu intrase acolo sub niciuna din formele ei. Neavand incotro, cu timpul incepu le vorbeasca limba, sa le traiasca traiul si foarte repede sa se bucure ca a ajuns acolo, sa fie fericit, cum nu a mai fost niciodata. Acolo se traia intr-o armonie deplina cu semenii cu natura. Acolo era un fel de Rai, asa cum si-l inchipuiau crestinii. Apoi, cand asistase la o sarbatoare, i se trezi o curiozitate legata de anumite ritualuri. "