Toata poezia lumii

pe Malecón pescarii așteptau
să le trimită îngerii pești în năvoade
bătrânele se rugau Fecioarei Maria să plouă
și Fecioara Maria tăcea

înaintam încet ca un orb
și mă gândeam la o statuie vivantă
la acel negru care trăia fiecare seară
îmbrăcat zadarnic în Charlie Chaplin

statuile vivante ieșiseră din modă
și el pleca acasă întotdeauna înfrânt

și el era fratele meu
și în inima lui arsese tot timpul
lumea nu mai avea niciun înțeles

Havana era ca o pace trădată
Cadillac-uri vechi de șaizeci de ani
zburau prin oraș
bătrâne fiare americane
cu crupele aurii

și Revoluția mergea mai departe