Supravietuirea - paradigma unui viitor durabil

A trebuit ca Natura „să moară puţin” pentru ca omenirea să-şi reconsidere atitudinea faţă de rolul mediului natural în economie şi societate, precum şi în privinţa obligaţiilor sale pentru protecţia şi refacerea mecanismelor intime ale proceselor naturale. Creşterea şi dezvoltarea în condiţiile crizei alimentare impun o abordare sistemică a agriculturii în vederea satisfacerii necesităţilor de hrană ale omenirii.

De la un exerciţiu de gândire, conceptul de supravieţuire este aplicat la o situaţie concretă a economiei României, anume la sectorul agricol, iar din cadrul acestuia, la mica gospodărie ţărănească.

S-a ales acest exerciţiu deoarece, în opinia autorilor, agricultura României se găseşte într-o criză profundă, fără precedent în istoria ţării, ea nereuşind să hrănească populaţia decât în proporţie de circa 30% din necesarul de alimente, în timp ce aproape trei milioane de hectare de teren arabil sunt nelucrate în fiecare an, iar unu-două milioane de oameni tineri au părăsit satul pentru a lucra în străinătate.

Mica gospodărie reprezintă 20-30% din totalul terenului arabil şi o populaţie de şase milioane de persoane care trăiesc la nivel de subzistenţă, similar cu starea de supravieţuire. Autonomia alimentară trebuie menţinută, consolidată mica gospodărie astfel încât, pe termen scurt-mediu, să poată să-şi amplifice activitatea economică şi să-şi crească veniturile. Pe termen lung, există speranţa că ar putea depăşi starea de subzistenţă şi să decoleze către prosperitate. Principiile conceptului de supravieţuire netezesc drumul de la subzistenţă (sărăcie) către prosperitate: este credinţa autorilor...