Sperante pierdute - Constatin Avramescu

     Cartea scrisa de Constantin Avramescu vine sa aduca un plus de informatii, multe inedite, in peisajul politic romanesc. Sunt fapte traite de autor pe care, pe unele dintre ele, le pot confirma, deoarece facem parte amandoi din marele cerc al opozitiei democratice de atunci, din Romania. Meritul autorului este ca le-a pus pe hartie impreuna cu explicarea lor, fapt deosebit de important, deoarece, in general, acest soi de marturii sunt ocultate. (DINU ZAMFIRESCU)

    CUPRINS:     Cuvant • Inainte • Breviar • Introducere • Primii pasi • Anii razboiului si venirea comunistilor • Instaurarea si consolidarea regimului comunist • Viata in comunism • Revolutia • Asa am intrat in politica • Fenomenul piata universitatii • Desavarsirea contrarevolutiei • Sanse pierdute • Nasterea Conventiei Democrate din Romania • Inceputurile de drum ale Conventiei Democratice din Romania • In contextul politic al anilor 1991-1992 • Conventia Democrata din Romania confirma • Parlamentul in legislatura 1992-1996 • Activitatea in Conventia Democrata si evenimentele politice pe care le-a generat • Uniunea Social Democrata • Coalitia la putere • Incheiere • Despre parlamentarism • Se putea altfel? • Incotro      Fragment din volum:       “DESAVARSIREA CONTRAREVOLUTIEI        Am ales aceasta denumire, care nu a mai fost folosita in istoriografia postrevolutionara, pentru a caracteriza mai precis evenimentele care s-au derulat dupa confiscarea Revolutiei in ultimele zile ale lui decembrie 1989 si care, in Bucuresti, au condus la reactia Piata Universitatii. Marea naivitate a celor care au participat la Revolutia anticomunista din Timisoara si Bucuresti, ca si a celor din cateva alte orase ca Sibiu sau Cluj, a fost credinta ca ei reprezinta dorinta fierbinte si unanima a intregii populatii, care ii va urma in realizarea idealurilor lor. Nu trebuie sa uitam ca in restul localitatilor miscarile revolutionare s-au declansat, de regula, dupa fuga cuplului dictatorial de pe acoperisul Comitetului Central din amiaza zilei de 22 decembrie, aliniindu-se noii puteri instalate. In fond, daca ne gandim bine, intotdeauna revolutiile au fost declansate de minoritati, la care ulterior s-a raliat majoritatea. De fapt, aceasta este in firea naturala a lucrurilor, cei multi reactionand la exemplul dat de cei putini.     Evident, chiar daca actiunea a apartinut celor putini, bucuria si adeziunea au fost generale. Toti se saturasera de teroare, dar mai ales de mizeria materiala. Toti cei care astazi, din amnezie, prostie sau rea credinta, mai spun ca „era mai bine pe vremea lui Ceausescu" uita ca incepand cam din anii 70 situatia materiala s-a degradat incontinuu de la an la an, devenind din ce in ce rnai insuportabila, si ca deci evenimentele din decembrie 1989, indiferent de scenariul de derulare acceptat, au fost consecinta fireasca. Acumularile cantitative conduc la salturi calitative a spus Marx, preluandu-l pe Hegel, dar in alte scopuri. Evident, caderea regimurilor comuniste din celelalte tari din centrul si estul Europei au impulsionat evenimentele si la noi, iar faptul ca ne situam pe ultimul loc in rasturnarea respectivelor regimuri era normal, daca tinem seama ca regimul comunist din Romania era cel mai opresiv si cu teroarea cea mai bine organizata."