Sfanta mare nerusinare. Volumul 2

Liricizată, lumea mahalalei își cere dreptul la viață prin vocea acestui scriitor coborât direct din umanitatea pe care o ilustrează. G.M. Zamfirescu vorbește în numele acestor oameni „ticăloși și murdari” prinși în capcana unei „lumi fără sărbătoare în calendar” , „aiuriți de mizeriile și loviturile unui destin pe care nu știu să-l înduplece” . „Puterea excepțională de observație” este viciată, uneori, de duioșia înecată în „efuziuni lirice” și „reflecții amare” . În ciuda acestor deficiențe stilistice, care ar fi putut muta interesul de la miez la coajă, Bariera rămâne, cel puțin prin Maidanul cu dragoste și Sfânta mare nerușinare, „biografia unei mahalale bucureștene” cu oameni vii, cu un repertoriu valoric propriu care nu se intersectează decât sporadic cu al centrului. Urmărind o serie de nuclee epice prezente chiar din primul volum, rămas în fază de ciornă și nepublicat în timpul vieții scriitorului, am evidențiat modul în care evoluează scriitura romancierului. În spațiul generos al romanului, incapacitatea scriitorului de a comprima, „absența privirii sintetice asupra realității” nu este supărătoare. Artificialitatea ar putea deriva din înveșmântarea limbajului, înfrumusețare justificată și prin unicitatea perspectivei narative. În schimb, la nivelul construcției personajelor și al acțiunii, teatralizarea se rezumă, în general, la câteva cazuri izolate. Lumea mahalalei se articulează treptat și coerent, iar scriitorul, prin vocea personajului-narator ne ghidează în această călătorie. Modul în care oamenii mahalalei se raportează la cele două realități definitorii, dragostea și moartea, devine osatura romanului ciclic. Refugiate în „marea nerușinare”, sufletele strâmbe ale „mahalalei cu nume rușinos” sunt condamnate să moară crâncen. Viața nu este ușoară nici pentru cei născuți aici, nici pentru cei exilați sau decăzuți, dar oamenii, cel puțin unii dintre ei, încearcă să găsească sau să păstreze „peticul alb al sufletului, prin dragoste” .

Aritina Micu, Romanul mahalalei – de la autocentralizare la intoxicarea centrului, Editura Hoffman, 2020