Sa ai curajul sa iti doresti mai mult - Anca Moraru

Dragostea nu a fost niciodata mai complicata, mai ales cand Celeste Northon, scriitoare celebra, este prinsa intr-o relatie toxica care ii afecteaza prezentul. Prinsa intre iubiri trecute si prezente, dragostea pare sa ii scape printre degete. Va gasi ea oare iubirea pe care si-o doreste? Va reusi sa scape de umbrele trecutului si sa traiasca prezentul? Northon, scriitoare celebra, este prinsa intr-o relatie toxica care ii afecteaza prezentul. Prinsa intre iubiri trecute si prezente, dragostea pare sa ii scape printre degete. Va gasi ea oare iubirea pe care si-o doreste? Va reusi sa scape de umbrele trecutului si sa traiasca prezentul?  Fragment din cartea "Sa ai curajul sa iti doresti mai mult" de Anca Moraru

"Urmatoarele zile m-am plimbat intre spital si casa. Ma simteam datoare sa am grija de Mark. Poate asta ar fi facut si el pentru mine. Sigur. Tom ma suna zilnic, mereu bland, mereu grijuliu daca am mancat, daca sunt bine. imi placea cand imi spunea ca ii e dor de mine, ca nimic nu mai e la fel fara mine, ma intreba zilnic: Cand vii? Uram sa il mint, dar nu puteam sa ii spun adevarul. L-as fi ranit profund, iar el nu merita asta. Trebuia sa iau o decizie. Mark nu ma mai intreba nimic, se gudura pe langa mine ca un catelus, cersind o mangaiere, un sarut, orice. Dar eu ma tineam tare. Nu puteam sa ii cedez, desi imi era tare mila sa il vad asa si as fi sarit in bratele lui cu usurinta. insa imi era teama. As fi vrut sa am o siguranta ca el ma va iubi pentru totdeauna, ca vom fi impreuna pana la adanci batraneti. Poate credeam prea mult in iubire, in povestile cu final fericit. Poate povestile cu final fericit au nevoie de cate un hop, cum era cel prin care treceam eu si Mark ca sa putem continua mai puternici ca oricand. Chiar si asa, intre noi aparusera neincrederea, dezamagirea. Nu stiam daca mai putem continua. Ma simteam prea ranita ca sa intrevad vreo noua sansa pentru noi doi. Nu mai credeam in NOI DOI. Dupa vreo patru zile, Mark a fost externat, nu se putea deplasa singur, avea de stat o luna si ceva cu piciorul in ghips. M-am gandit sa mai stau o zi sau doua, apoi sa ma intorc in Seven Sisters. Sau sa raman aici pentru totdeauna. Nu stiam sa gatesc, dar am aruncat niste cartofi in tigaie, am facut o salata rapida si uite asa am incropit o cina. - E delicios, nu stiam ca stii sa gatesti. - Practic, nu am gatit. Nu cred ca niste cartofi prajiti si o salata se poate numi gatit. Maine trebuie sa merg sa Iti fac cumparaturi. O sa plec, maine sigur te descurci fara mine. - Te rog, nu pleca. Vreau sa o luam de la zero. Vreau sa fim o familie, vreau sa i'ti ofer tot ce nu ti-am putut oferi pana acum. - Mark, e complicat. Am nevoie de timp. Nu sunt sigura ca putem continua. Nu sunt sigura de nimic. - Te rog, o singura sansa. E tot ce iti cer. O ultima sansa. Atat. - Mark, vom vedea. Hai mananca. - Il iubesti? ma intreba el brusc."