Rime Tarzii

Nascuta in 1945, a trait anii copilariei si adolescenta in casa bunicii dintr-un sat cu adanci rezonante istorice. Urmeaza liceul la Barlad, Complexul Scolar Barlad, 1958- 1963. Atunci a suferit din plin prigoana comunista, tatal fiind detinut politic. Toate aceste amintiri si nu in ultimul rand, imaginea sfanta a bunicii care, la 62 de ani, mergea inca la scoala sa poata sa-si sustina nepoata la liceu si facultatea de filologie pe care o termina in 1968. Despre apostolat, scriitoarea nu vorbeste nicaieri in cartile sale, spune simplu: ,,A fost dragostea care nu m-a tradat niciodata!” Ca profesor, pana in anul 2008, a predat elevilor ei limba si literatura romana cu staruinta si competenta dascalului care si-a iubit meseria. Vorbeste insa, in cartile sale, despre multe neintelesuri ale timpului, despre neimplinire, tradare, dar si dorul de albastru, regrete si puterea de a retrai clipa reintoarcerii la sine, intelesul destinului, jocul din umbra sufletului. Autoarea se autodefineste, vazand in scrisul sau „puterea de vindecare pentru suflet si trup”. Iata ce marturiseste: „Printre posibilele intrebari care ar putea sa-mi fie adresate, ar fi si aceasta: ,,De ce am inceput sa scriu atat de tarziu?” Nu as sti ce sa spun, asa cum nu pot a- mi spune chiar mie. Trudnica chemare, o fuga prin care am cautat un rost pe pamant. Scriind, am cunoscut resurse nebanuite, bucuria de a ma elibera de mine, de a intelege rostul de a fi sincer cu tine. Vin momente in viata cand incerci sa reaprinzi luminite stinse demult, din propria-ti vointa sau neputinta in a te sti cine esti. Norocul de a te intoarce la tine intr-un moment de rascruce este un dar pe care ti-l ofera viata, izvorat dintr-un apus pe care il accepti, temandu-te de umbre strecurate printre renuntari si regrete. Pentru orice lucru, exista un timp al lui, probabil ca timpul scrisului a fost sa fie acum! Marturisesc ca in tot ce am scris este o parte din mine, aceea care s-a ascuns in spatele nemilos al umbrei de care m-am temut.”