Povestea filosofiei: Vietile si ideile celor mai importanti filosofi occidentali - Will Durant

Castigator al Premiului Pulitzer pentru non-fictiune in 1968, Will Durant este cunoscut pentru „povestile” sale erudite, prin care reuseste o inegalabila munca de popularizare a filosofiei si istoriei. Povestea filosofiei este o descriere concisa si remarcabila a vietilor si ideilor unor mari filosofi – Platon, Aristotel, Bacon, Spinoza, Voltaire, Kant, Schopenhauer, Spencer, Nietzsche, Bergson, Croce, Russell, Santayana, James si Dewey. Aceasta carte este una dintre cele mai reusite introduceri in filozofie care exista, fiind un instrument de nelipsit pentru oricine care vrea sa se familiarizeze cu istoria si dezvoltarea ideilor filosofice in Occident.   Aceasta carte nu este o istorie completa a filosofiei. Este o incercare de a umaniza cunoasterea centrand povestea gandirii speculative in jurul unor personalitati dominante. Unele figuri mai putin importante au fost omise pentru a avea la dispozitie mai mult spatiu pentru cele alese. Astfel se explica absenta semi-legendarilor presocratici, a stoicilor, epicureicilor, scolasticilor si a epistemologilor. Autorul crede ca epistemologia a acaparat filosofia moderna si, in linii mari, a distrus-o; spera ca, la un moment dat, studiul procesului cunoasterii sa devina ocupatia stiintei si a psihologiei, iar filosofia sa redevina inteleasa ca interpretarea sintetica a intregii experiente mai degraba decat o descriere analitica a modului si procesului experientei insesi.   In mijlocul stiintelor incununate si devenite importante ca nicicand altcandva, in fiecare zi apar noi religii, iar vechile superstitii si-au recapatat terenul pe care-l pierdusera. Omul comun s-a trezit fortat sa aleaga intre o preotime stiintifica, murmurand un pesimism ininteligibil, si o alta teologica, murmurand sperante de necrezut. In aceasta situatie, functia profesorului traditional a devenit clara: aceea de a media intre specialist si restul lumii, aceea de a invata limba specialistului – asa cum specialistul a invatat limba naturii, pentru se debarasa de barierele care exista intre cunoastere si nevoie – si de a gasi pentru noile adevaruri cuvinte cunoscute, pe care oricine sa le poata intelege.    Povestea a incercat sa se faca mai placuta asezonandu-se cu ceva umor, nu atat pentru ca intelepciunea nu e inteleapta daca alunga veselia, ci si pentru ca un strop de umor, nascandu-se dintr-o privire in perspectiva, este o ruda mai apropiata cu filosofia; fiecare este sufletul celeilalte. Dar acest lucru le-a parut insuportabil carturarilor; nimic nu pare a-i jigni mai rau decat o carte care zambeste. Reputatia de a avea umor este distrugatoare pentru filosofi si politicieni; Germania nu i-a putut ierta lui Schopenhauer povestea lui Unzelmann si numai francezii au fost in stare sa recunoasca profunzimea din spatele spiritului si sclipirilor lui Voltaire. - Will Durant Fragment din cartea "Povestea filosofiei: Vietile si ideile celor mai importanti filosofi occidentali" de Will Durant

"Justitia nu e o chestiune pentru barbati, ci pentru lachei (oude gar andros all' andrapodou tinos); este o morala de sclavi, nu de eroi; adevaratele virtuti ale unui barbat sunt curajul (andreia) si inteligenta (phronesis). Poate ca acest „imoralism" reflecta dezvoltarea imperialismului in politica externa a Atenei si tratamentul ei lipsit de scrupule al altor state. „Stapanirea voastra", spune Pericle in oratia pe care istoricul Tucidide o plasmuieste pentru el, „se bazeaza mai mult pe puterea voastra decat pe bunavointa celor supusi." Acelasi istoric ne spune despre argumentele atenienilor care incercau sa convinga cetatea Melos sa li se alature in razboiul impotriva Spartei: „Noi stam in fata unora care stiu ca dreptatea si cuvintul sint hotaritoare daca necesitatea este egala de ambele parti, asa ca fruntasii cetatilor actioneaza bazindu-se pe putere, iar cei slabi li se supun". Avem de-a face cu problema fundamentala a eticii, cheia de bolta a comportamentu-lui moral. Ce este dreptatea? Ar trebui sa cautam dreptatea sau puterea? Este mai bine sa fii bun sau este mai bine sa fii puternic? Cum se raporteaza Socrate - adica, Platon - la aceasta problema? La inceput o ignora. Arata faptul ca justitia este o relatie intre indivizi care depinde de organizarea sociala. Si ca, prin urmare, poate fi mai bine studiata ca parte a organizarii sociale decat ca o caracteristica a comportamentului social. Daca, spune el, ne-am putea imagina un stat drept, atunci vom putea descrie si un individ drept. Platon se scuza pentru aceasta digresiune pe temeiul ca, atunci cand testam vederea unui om, mai intai ii dam ca citeasca literele mari, si apoi pe cele mici; astfel, spune el, este mai usor sa analizezi comportamentul moral la scara mare decat la nivelul comportamentului individual."