Poemul femeii care iubea primavara

Va veni primăvara.
Florile pe creștete-or duce
lumina care luce-străluce
a soarelui
și-a marelui
anotimp visător.

,,Floare, răsai...''
va murmura lumina de mai.
Aripe
se vor desfășura în prielnice clipe,
și fiece lucru va fi prelungit în umbra de taină.
Pentru dragoste îmbrăcînd o altă haină,
și totuși sfărîmicios, pieritor,
va fi și floare și om și zbor.

Ce rămîne ?
Urîta-ntrbare...
Cine-a scornit-o oare ?
Cine-a scornit vorbele ,,astăzi'' și ,,mîne'' ?
Ca și cînd n-ar fi totul veșnic,
și soarele și lumînarea din sfeșnic,