Pledoaria mea pentru poezie - Martina-Maria Popescu

Daca poezia ar avea gust, as spune ca pentru mine ea are gust de miere si de migdale proaspat culese din Gradina Aducerilor Aminte a viselor si a visurilor uitate de sine... Dar ea are atatea arome si parfumuri, atatea margaritare insirate pe drumurile autocunoasterii si atatea zile si nopti de povesti derulate pe fotografiile sufletului pierdut in valtoarea prezentului... Sa te intalnesti cu poezia si sa gusti din ea... canibalism al setei de Absolut? Tot ce e posibil. Poezia e fara inceput si fara sfarsit, e un „proiect in desfasurare", dupa cum spunea o iubita profesoara, doamna Alina Burlacu, cea care mi-a citit si comentat poeziile. Poezia e „domnisoara melancolie", in opinia domnului Dan Petrusca, stimabil cadru didactic, ea e tot ce m-a invatat doamna profesoara Laura Gavriliu, onorabil mentor si indragit sprijin, este exuberanta si veselie, asa cum e doamna profesoara Bianca Balaban, e gratie si rafinament precum doamna profesoara Florentina Neculau... poezia e toate acestea si multe altele, e tot ce poate incapea in sufletul Lumii, in armonie cu intreg Cosmosul. lubiti cititori, va rog, cititi! Cititi ca sa va gasiti in nemurire si sa va regasiti in devenire! - Martina-Maria Popescu Fragment din cartea "Pledoaria mea pentru poezie" de Martina-Maria Popescu:

"Imn catre cer
O pasare ce intona cantecul tacerii A venit in palma mea, Lacrimi mi-au cazut din cauza durerii De a inghiti cristal pisat de stea… Priveam la tine si nu stiam De esti inger ori demon, De ma stinsesem ori inca muream, De avusesem ori nu un daimon Ce strigase infinitului Agonia neantului, Ce murmurase sufletului Scos din piept cuvintele gandului… Ma zbateam in agonie Din cauza extazului, ce nebunie! Te-am iubit… a trecut. Te-am lasat… a durut! A trecut, dulce iubire, Minune a raiului meu. Idol al vesniciei, Crud ai parjolit sufletul meu!"