Padurea norvegiana - Haruki Murakami

Subtila, fermecatoare, profunda si foarte sexy – iata reteta unui bestseller din care s-au vindut numai in Japonia peste patru milioane de exemplare. - Publishers Wekly

Padurea norvegiana (1987) are ca leitmotiv melodia Norwegian Wood a formatiei Beatles, care il insoteste pe personajul principal, Toru Watanabe, pe tot parcursul rememorarii unor evenimente dureroase petrecute cu optsprezece ani in urma. Un roman despre dragoste si mai ales moarte, in care multi dintre eroii lui Murakami isi gasesc salvarea.

Carte recomandata de  Lidia Bodea  si  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ".

Fragment din romanul "Padurea norvegiana" de Haruki Murakami:

”— Da, Watanabe, dar daca o iubesti cu-adevarat, nu te poti stapani?
— Poate ca as putea, am spus eu, luand o bucata de biban inmuiat in sos.
— Tu nu prea intelegi nevoile sexuale ale unui barbat, ii spuse Nagasawa lui Hatsumi. Uita-te la mine, de exemplu. Suntem impreuna de trei ani si intre timp eu m-am culcat cu o multime de fete, dar nu-mi amintesc nici macar de una. Nu stiu cum le cheama, nu mai stiu cum arata. M-am culcat cu fiecare o singura data. Le-am cunoscut, am facut-o si  gata! Ce vezi tu rau in asta?
— Ceea ce ma enerveaza la tine este aroganta, spuse Hatsumi aproape soptit. Nu vorbim acum de faptul ca te culci si cu altele, asta e cu totul altceva. Nu ti-am reprosat niciodata nimic, nu-i asa?
— Nici macar nu pot spune ca umblu dupa alte fuste. E doar un joc si nu supar pe nimeni, spuse Nagasawa.
— Pe mine ma supara, normal. De ce nu te multumesti numai cu mine?
Nagasawa tacu o clipa, scuturand paharul cu whisky.
— Nu spun ca nu m-as multumi, dar e vorba de cu totul altceva. Tu nu poti sa intelegi nevoia de femei pe care o simt eu. Daca te-am suparat, imi cer iertare. Deci, nu este vorba de faptul ca tu nu mi-ai ajunge, dar asa sunt eu si asta ma face sa fiu eu. Nu ma pot schimba, inteleg-i?
Hatsumi lua tacamurile de pe masa si incepu sa-si manance pestele.
— Macar nu-l mai tari si pe Watanabe dupa tine, spuse ea.
— Din anumite puncte de vedere ne asemanam foarte mult, eu si Watanabe, spuse Nagasawa. Pe nici unul dintre noi nu-l intereseaza decat propria-i persoana. Sa zicem ca eu sunt arogant si el nu, dar nu ne preocupa decat  ceea ce gandim, simtim sau facem. De aceea, noi gandim altfel decat gandesc ceilalti si exact asta imi place la el.”