OPERE. VOL. 1 Ihtiofauna Marii Negre

Opera ştiinţifică a profesorului universitar Ioan Borcea impresionează prin spectrul larg de cuprindere şi prin durabilitatea sa.
în ultimele decenii se vorbeşte de dezvoltarea durabilă a unei regiuni, a unei ţări şi chiar a întregii planete. Este un concept ecologic care impune o exploatare raţională a resurselor naturale şi un comportament civilizat, astfel încât şi generaţiile următoare să se bucure de aceleaşi condiţii de viaţă. Este vorba de aplicarea unei politici ecologice care să reducă impactul antropic împotriva naturii şi care să permită valorificarea bogăţiilor naturale pe o perioadă cât mai mare.
Realizarea unei opere ştiinţifice durabile presupune dăinuirea acesteia în timp. Adevărul ştiinţific odată stabilit nu trebuie să-şi piardă valabilitatea. Din acest punct de vedere opera ştiinţifică a profesorului Ioan Borcea nu a fost depăşită, ci îşi păstrează actualitatea; este o operă durabilă.
Efectuând cercetări de citologie, histologie, embriologie şi anatomie comparată la peştii elasmobranchi rezultatele cercetărilor îşi păstrează pe deplin valabilitatea. în aceste domenii putem vorbi de Biologie ca de o ştiinţă exactă.
Nuanţăm faptul că opera ştiinţifică a profesorului Borcea impresionează prin spectrul larg al cercetărilor. Borcea a acoperit multiple direcţii de cercetare: citologie, histologie, anatomie comparată, ihtiologie, biologie marină, biogeografie, entomologie, sistematică etc. A fost supranumit titanul Zoologiei româneşti, atât datorită operei sale zoologice, cât şi prin faptul că a fost primul profesor de Zoologie din învăţământul academic românesc, specialist în acest domeniu. Zoologia a fost predată la Universitatea din Iaşi încă din anul 1863 de către profesorul Grigore Cobâlcescu, care era specialist în geologie.
Format la Universitatea Mihăileană din Iaşi, Ioan Borcea şi-a continuat pregătirea profesională la Universitatea Sorbona din Paris. Aici s-a specializat în probleme de biologie marină şi de ihtiologie. Iniţierea în cercetare a debutat cu probleme de citologie, histologie şi anatomie comparată la peştii elasmobranchi. Primele lucrări: „Sur la glande nidamentaire de l’oviducte des Elasmobranches” şi „Des defferences de structure hystologique et de sécretion entre le rein antérieur et le rein postérieur chez la Elasmobranches mâles”, publicate în C.R. Acad. Des Sciences, Paris probează ucenicia în aceste domenii.
Elaborarea tezei de doctorat „Recherches sur le systeme uro-génital des Elasmobranches” a solicitat ample cercetări de embriologie şi anatomie comparată. Descoperirile făcute au pus în lumină calităţile de fin observator al tânărului cercetător şi de excelent interpret al unor procese evolutive subtile. Aparatul urogenital era interpretat în mod diferit, dominând o confuzie generală. Talentatul cercetător a elucidat faptul că pronefrosul, mezonefrosul şi metanefrosul sunt etape ale evoluţiei filogenetice şi ale dezvoltării ontogenetice ale unuia şi acelaşi organ – holonefrosul. Abordarea evolutivă a aparatului urogenital avea să fie singura cale de rezolvare a unei probleme atât de complexe. Pronefrosul, mezonefrosul şi metanefrosul sunt etape din evoluţia filogenetică a aparatului urogenital din seria animalelor vertebrate, păstrate până în zilele noastre în natură, pe de o parte, şi etape din dezvoltarea ontogenetică a holonefrosului la animalele superioare. Chiar în ontogeneza omului se trece prin aceste etape.
Ideile formulate de doctorandul Ioan Borcea au fost preluate în marile tratate de Zoologie şi de Anatomie comparată ale lumii şi sunt valabile şi în zilele noastre.
Cunoaşterea peştilor a fost aprofundată până la elemente de detaliu ale musculaturii branchiostegale a teleostenilor.
Lucrarea „Observations sur la musculature branchiostégale des Tèléostéens” rămâne un model de cercetare şi este deosebit de utilă celor ce se iniţiază în studiul peştilor. Pornind de la astfel de cercetări profesorul Ioan Borcea a trecut la studiu de sistematică a peştilor din Marea Neagră. A cercetat Gobiidele, Clupeidele, Mugilidele şi Bleniidele; a urmărit migraţia unor specii de peşti şi a adus o importantă contribuţie la elucidarea originei faunei piscicole din Marea Neagră. Cercetările sistematice efectuate asupra acestor familii de peşti impresionează prin exactitatea determinărilor şi prin bogăţia datelor prezentate. După cercetările profesorului Ioan Borcea a apărut tratatul de Ihtiologie elaborat de profesorul Sergiu Cărăuşu şi volumul din seria Fauna României, Osteichthyes. Urmărind aceste lucrări poţi să constaţi cât de durabile sunt cercetările profesorului Borcea. O parte din cercetările sale au fost preluate în tratatele sus-amintite, iar astăzi doar la unele sinonimii trebuie să se precedeze, în rest toate datele oferite sunt de strictă actualitate. Mai mult decât atât, în lucrările sale de sistematică a peştilor a adunat un adevărat tezaur privind unele aspecte de biogeografie, ecologie şi etologie privind familiile de peşti cercetate.
Toate acestea ne-au determinat să realizăm o restituire a operei titanului Zoologiei românşti.
Primul volum cuprinde opera ihtilogică. Folosind un termen modern este vorba de biodiversitatea peştilor din familiile: Gobiidae, Clupeidae, Mugilidae şi Bleniidae. Este corect să vorbim de biodiversitatea acestor grupe de peşti deoarece lucrările profesorului Borcea reprezintă mai mult decât o prezentare sistematică a speciilor identificate.
Considerăm că ar trebui să urmeze:
Volumul II: Originea faunei din Marea Neagră şi migraţia peştilor.
Volumul III: Opera entomologică.
Opera profesorului Ioan Borcea este durabilă prin zestrea ştiinţifică lăsată urmaşilor, dar mai ales prin şcolile de cercetare ştiinţifică pe care le-a iniţiat şi care s-au dezvoltat în timp.
Sperăm ca primul volum din seria Opere, a profesorului Ioan Borcea să reprezinte un instrument de lucru foarte util pentru specialişti. Nu poţi cerceta fauna ihtiologică a Mării Negre fără a cunoaşte cercetările efectuate de marele profesor.