Odiseea - Homer

Odiseea — considerata de multi specialisti drept cea mai valoroasa creatie artistica a antichitatii — se retipareste in fidela traducere proza) a lui E. Lovinescu, realizata in maniera povestilor populare.
Gratie talmacirii marelui critic, cartea devine accesibila tuturor varstelor.
Fragment:

"Corabia iesi din suvoiul apei si plutiram pe marea intinsa spre insula Ea, unde soarele rasare si sade zana diminetii; acolo o traseram pe nisip si iesiram la mal, si toropiti de somn, dormiram pana la zi.
    A doua zi, cand se ivira zorii trandafirii, imi trimesei tovarasii sa caute la curtea Circei trupul lui Elpenor; taiaram copacii crescuti pe varful stancilor coastei si mahniti, cu ochii scaldati in lacrimi, ii arseram lesul; dupa ce flacara il mistui cu arme cu tot, ridicaram un mormant peste care asezaram o coloana, in varful careia ii implantaram vasla.
    Asa facuram, dar Circe prinse de veste de venirea noastra si in graba se gati si sosi si ea cu slugile ce aduceau friptura din belsug si vin ros. Frumoasa intre frumoase, ea se opri in mijlocul nostru si ne grai asa:
— Bietii de voi, inca de vii ati fost in bezna iadului, asa ca aveti sa cunoasteti de doua ori moartea, pe cand ceilalti mor o data. Hai, mancati si saturati-va, beti cat tine ziua, ca sa puteti porni in zori. N-aveti grija, ca o sa va arat eu drumul si o sa va spun eu toate, ca sa nu mai patiti nimic pe mare ori pe uscat. Asa grai si ne indupleca pe toti si, cat tinu ziua pana seara, ospataram linistiti cu friptura si bauram un vin bun. Cand soarele apuse si se lasa noaptea, tovarasii se intoarsera langa odgoane. Circe ma lua de mana si ma trase la o parte, ca sa ma culc cu ea si sa-i povestesc calatoria. I-o povestii cu de-amanuntul. Atunci zana imi vorbi asa:
— S-a ispravit cu bine asta, dar asculta acum ce am sa-ti spun si de care un zeu are sa-ti mai aminteasca.
Ai sa dai intai peste Sirenele ce ademenesc pe toti ce se apropie de dansele si vai de cel ce le asculta, ca nu se mai intoarce la femeie si la copiii dragi. Ele il incanta cu versul lor armonios si sed intr-o livada intre mormane de oase omenesti si de carnuri in putrezire. De aceea departeaza-te repede; astupa urechile tovarasilor cu ceara moale si baga de seama ca nici unul sa nu le auda. Numai tu poti sa le asculti, dar pune sa te lege de catarg, de picioare si de maini, ca sa te bucuri de versul lor. Iar de te rogi de tovarasi, ori de le poruncesti sa te dezlege, ei sa te lege si mai strans. "