Odessa. Gustul amar al victoriei

O analiza referitoare la evolutia Romaniei in anii celui De-Al Doilea Razboi Mondial, cu accent pe luptele purtate pe frontul de Est, pare un demers nu doar desuet, dar si destul de riscant. Ceea ce aparent constituie un avantaj, anume interesul constant al publicului pentru acest subiect, reprezinta, de fapt, un mare neajuns. Excesiv de ideologizata si politizata, participarea Romaniei la razboiul din Est se transforma intr-o adevarata arma pe care nu putini o folosesc fara scrupule.Atunci cand mi-am exprimat dorinta de a alege o tema de doctorat avand drept subiect campania armatei romane pentru cucerirea Odesei, numeroase voci mi-au atras atentia ca „s-a mai scris”. Dincolo de faptul ca multi specialisti ignora cu desavarsire axioma conform careia judecata finala nu se aplica atunci cand e vorba de istorie, o analiza amanuntita a cercetarii efectuate asupra subiectului in cauza duce la o concluzie surprinzatoare: avand in vedere impactul si importanta asediului Odesei, in realitate s-a scris destul de putin.Imediat dupa Revolutie, a existat un interes major (absolut firesc) cu privire la razboiul din Est. Dupa ocultarea subiectului timp de aproape o jumatate de secol (ma grabesc sa adaug ca in ultimii ani ai regimului comunist au aparut descrieri ale operatiunilor in monumentala lucrare Istoria militara a poporului roman), istoricii s-au aplecat cu predilectie asupra lui, indeosebi in primul deceniu de dupa revolutie aparitiile fiind constante si consistente, in egala masura. De cele mai multe ori campania Armatei Romane a fost tratata ca un intreg, cu referiri la intreaga perioada (1941-1944); detalii ale operatiunii apar si in lucrarile aparute sub egida Institutului de Studii Politice de Aparare si Istorie Militara. Cucerirea Odesei a constituit subiectul unei singure lucrari de anvergura: Maresalul Antonescu la Odessa, aparuta in 1999. Produsul unui colectiv de autori (Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian, Leonida Moise), ea contine doua parti distincte: o analiza critica a operatiunilor si un cumul de documente. Desi reprezinta o lucrare de referinta (care se regaseste in bibliografia pe care am consultat-o), dupa aproape doua decenii, cand abordarea istorica cunoaste noi perspective si avand in vedere noua generatie de cititori, consideram ca alegerea subiectului e departe de a fi redundanta.