Nunta de taina a sufletului. Tilcuire la cintarea cintarilor

Vorbind de Dascalii cei intelepti

Si pe Theodorit il trec in rindul lor

Ca pe-un barbat dumnezeiesc, ca pe un Dascal mare,

Ca pe un stilp neclintit al Ortodoxiei.

Iar de s-a si clintit odata din intimplare,

Om era: nu-l osindi, omule,

Ca nu atit din rea-credinta s-a clintit,

Cit purtat de sfada cea apriga.

Ce, trebuia sa-l intreaca pe Chiril in toate cele,

si ca dogmatist, si ca scriitor?

Pe deasupra, s-a indreptat -

Iar in toate celelalte privinte

Vazindu-l cu nimic mai prejos decit Pastorii cei mai mari,

Cu bun temei il scriu aici in ceata lor.

Sfintul Ioan al Efhaitelor

(epigrama din Anthologia Graeca)

Tradus de Adrian Tanasescu-Vlas