Nicolae Iorga si Francmasoneria

Plasat într-o perioadă zbuciumată de instabilitate politică, subiectul cărții aduce în lumină atitudinea înţeleaptă a ilustrului nostru istoric, Nicolae Iorga, față de această asociațiune fraternalistă. Cu prisosință şi delicatețe, Iorga nu se angajează într-o exprimare directă a opiniilor proprii, ci alege să ne îndrume prin descrieri obiective, așa cum se cuvine unui adevărat istoric, asupra faptelor pe care adepţii acestui ordin le-au săvârșit, fapte ce au răsunat cu ecou pozitiv în întreaga noastră societate românească.

În căutarea unei înțelegeri profunde a trecutului nostru, este esențial să ne aplecăm asupra evenimentelor cu obiectivitate, să le analizăm în întregime, nu doar pe cele care ne convin sau despre care nu avem teama să vorbim. Un aspect important al trecutului nostru, care necesită o analiză atentă, se referă la atitudinea și eforturile francmasonilor în societatea românească iar Nicolae Iorga a înțeles acest lucru. El a încercat să încorporeze această piesă de puzzle pentru a crea o imagine cât mai completă a istoriei noastre.

„Frumusețea scrierii lui Cristian Moșneanu constă în faptul că nu se rezumă doar la o compilare a datelor istorice cunoscute, ci încearcă din start o cuantificare a scrierilor lui Nicolae Iorga la tema Francmasoneriei ca mai apoi, după o analiză integrală, să caute acele studii și dovezi documentare rezultate din cercetarea evenimentelor, așa cum au fost văzute de cealaltă parte, adică prin prisma demnitarilor otomani. Or, această metodă, practicată de cercetătorii consacrați și care necesită nu doar timp și posibilități, dar mai ales o insistență și o tenacitate academică, ne demonstrează încă o dat ă că avem de-a face cu un autor consecvent.” Alexandru Rufanda

„Lucrarea lui Cristian Moşneanu este importantă nu numai pentru aspectele de noutate pe care autorul le arată în introducere, ci şi prin faptul că ideile novatoare ale masoneriei cu privire la dreptate, adevăr şi egalitate, ce au cuprins Europa după cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, apar şi în provinciile româneşti, chiar înaintea Revoluţiei Franceze de la 1789.

Consider că autorul are o contribuţie deosebită, în care încearcă să prezinte adevărul despre trecutul nostru, în general agitat şi nefericit, şi să contribuie cu un crâmpei de mică istorie masonică prin intermediul celor care au avut aplecare spre rolul francmasoneriei şi al francmasonilor români din perioada sfârşitului de secol XVIII.” Prof. univ. dr. Petre Buneci