Minuni, semne ceresti si tamaduiri petrecute cu oamenii obisnuiti ai zilelor noastre

Pocainta e cea mai mare si mai de folos minune pentru suflet – poate chiar mai mult decat invierea unui mort. Dar asta nu inseamna ca minunile nu au nici un fel de importanta in viata duhovniceasca. Altminteri pentru ce Sfanta Scriptura – mai cu seama Evangheliile – descrie atat de multe intamplari de felul acesta? De ce insusi Hristos a savarsit minuni intr-un numar atat de mare, dupa marturia Evangheliei: lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris (In 21, 25)? Care este chiar rostul prezentei carti, cu zecile de minuni cuprinse in ea? Raspunsul la aceste intrebari il da Sfantul Apostol Pavel: un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi (I Cor. 14, 22). Vom adauga: si pentru cei putini credinciosi.

Hristos a ales sa faca multe si mari minuni, pentru a trezi constiinta adormita a omului cazut in pacat. Minunile Lui au fost ca o trambita rasunatoare, ce a desteptat si continua sa destepte milioane de suflete omenesti din somnul lor de moarte.

Cartea de fata cuprinde minuni din vremea noastra... Unele din intamplarile descrise aici nu sunt minuni in adevaratul sens al cuvantului, ci marturii ale indurarii lui Dumnezeu. Totul este scris cu emotie sincera si potrivit adevarului, calauzind catre Dumnezeu si catre intarirea credintei in El.