Milioane - Frank Cottrell Boyce

Convins ca mama lui s-a dus in rai, Damian incearca sa faca numai fapte bune, ca sa ajunga intr-o zi un sfant. Intr-o noapte, pe cand isi spune ruganciunea, o geanta plina de lire ii aterizeaza chiar sub nas. Impreuna cu Anthony, fratele sau mai pragmatic, Damian trebuie sa se hotarasca repede cum sa cheltuiasca banii, pentru ca, in doar cateva zile, Regatul Unit va trece la euro, iar lirele isi vor pierde orice valoare. Ce sa faca? Sa puna capat saraciei in Africa sau sa cumpere biciclete si console Nintendo? Sa se ocupe de propria fericire sau sa ii ajute pe ceilalti? Dar cine are cea mai mare nevoie de bani si care este fapta cea mai buna?

Fragment din poveste:   “A doua zi, de dimineata, in loc s-o luam spre scoala, ne-am urcat in autobuzul spre Widnes. - N-aveti scoala azi? a intrebat banuitor soferul. - Mergem la dentist, a raspuns Anthony, cascand gura si aratandu-i un dinte din spate. Uitati! - Nu, multumesc. Am destule pe cap, nu-mi mai trebuie si problemele voastre, a zis soferul. Ce mult decazuseram! Ajunseseram sa tragem chiulul si sa turnam minciuni intr-un loc public, totul de dragul banilor. Mai ramasesera cinci zile pana la Ziua €. Bancile musteau de oameni cu pungi sigilate si nesigilate, cutii si sosete, toate pline pana la refuz cu maruntisul care urma sa fie schimbat in euro. Casierii rasturnau monedele pe cantar si de acolo, in niste lazi de sub tejghele. Era ca si cum ai fi intr-un bidon imens in timpul unei furtuni cu grindina. Functionarii bancii purtau peste urechi casti portocalii insemnate cu simbolul €, ca sa atenueze zgomotul. Ne-a trebuit o jumatate de ora ca sa ajungem la ghiseu. - Vrem sa deschidem un cont, a spus Anthony. - Biiine... Sunteti cu mamica voastra? Sau cu taticul? - Nu. - Nu pot fara semnatura unui adult si fara un act de identitate. Fireste ca Anthony anticipase asta. I-a dat doamnei de la ghiseu permisul lui de la bazinul de inot. Avea o fotografie cu el si adresa de acasa, dar nu a fost de ajuns. - Chiar trebuie s-o chemati pe mama voastra. - Nu putem, a zis Anthony, privind-o drept in ochi. A murit.  Femeia s-a uitat la el. Pe urma la mine. Am incercat sa nu par prea trist, ca sa nu contribui la greselile lui Anthony. Dar nici fericit n-as fi putut sa fiu. Femeia a facut ce facea toata lumea cand o pomeneam pe mama - ne-a dat ceva. O pusculita in forma de „€" si doi euro gratis."