Metafora, fractali si imagogenograma in Terapia Unificarii

„Lucrarea de față surprinde prin ineditul și originalitatea abordării dintr-o perspectivă multidimensională și interdisciplinară, într-un demers holistic care conectează teorii ale matematicii, fizicii cuantice, psihologiei, psihoterapiei, neurobiologiei, simbolisticii arhetipale și tradițiilor cultural-spirituale occidental-orientale, îmbogățind bazele teoretice și metodologice ale Terapiei Unificării Transgeneraționale, cu inovații experiențiale simbolic-proiective (vezi grila calitativă de diagnostic experiențial, ce integrează travaliile hermeneutice unificatoare, tehnica M-origami, dar mai ales Imagogenograma).

Lucrul cu conexiuni și consonanțe simbolice prin intermediul proiecției spontane privește psihicul ca pe un sistem cu structură fractală, ținând cont de toate teoriile asociate acesteia: caracteristicile algoritmilor, recursivitatea, procesele stochastice, mișcarea browniană, teoria catastrofelor, teoria haosului, teoria structurilor disipative, creșterea agregatelor, conceperea analogiilor.

Este dezvăluit pas cu pas, în termeni de procesare, accesare și restructurare a informației experiențiale, chiar nucleul explicativ al procesului transformativ terapeutic unificator (T.U.), care stă la baza înțelegerii și promovării diagnosticului experiențial.

Nivelul de personalizare al adevărului trăit, așa cum este și firesc, tinde la unicitate, iar semnificările și resemnificările au valoare personală, în fiecare context individual și în cel al scenariului de viață. Limbajul metaforic al fiecărui subiect ne revelează dinamica Ego-ului, stadiul lui de maturizare, blocajele în evoluție, resursele de care dispune persoana și sugerează, evident, căile de acces și transformativitate situate la nivelul mecanismelor psihice sinergice, intrasistemice, nu doar la unul dintre nivelurile sale, fie el cognitiv, fie el emoțional sau comportamental. Se aduc astfel argumente în favoarea principiului individualizării în procesul terapeutic, al respectării dinamicilor comunicante unice, originale ale clienților și pacienților, în defavoarea atitudinilor tehniciste, rețetare din punct de vedere al derulării metodelor aplicate, avide de false efecte, eventual rapide, în termeni controlabili.

De larg interes pentru psihodiagnoză și evaluare, pentru psihoterapie și cercetare, rezultatele acestui studiu servesc și la îmbogățirea paletei formativ-educaționale a psihologilor și psihoterapeuților, precum și în dezvoltarea personală a diverselor categorii de persoane și profesioniști.”