Manifest de unire

Grigore Vieru a fost asasinat.

Putina lume cunoaste ca asasinii lui morali l-au injurat ca la gura cortului, l-au tarat ca pe un fur prin salile de judecata, ca de multe ori – fire sensibila – poetul citea plangand nedreptatile la care era supus aproape zilnic de presa ros–oranj care, solidara si aici, lovea in duet, fara mila, in poet.

Atacurile s-au intetit in ultimii ani, odata cu instalarea comunistilor si a aliatilor lor ppcd–isti la putere.La inmormantare, guvernarea comunista, cea care a incurajat tacit campania neomeneasca declansata contra poetului, a venit toata sa-l petreaca.

L-am vazut pe Marian Lupu plangand. I-am vazut si pe altii.Poetul nu le-a placut niciodata cat a fost viu, dar lor le-a facut o deosebita placere sa-l inmormanteze.

S-au dus la cimitir nu ca sa-l boceasca, ci intru a se convinge inca o data ca Vieru nu se va mai intoarce ca sa le zica: „Lasati-ne Limba Romana in pace! Nu va atingeti de Istoria Romanilor!“, ca peste pieptul lui care nu mai respira a fost turnata o placa groasa de beton.