Lunca (Antologie)

Născut la 12 ianuarie 1878 la Varşovia, Bolesław Leśmian a absolvit şcoala medie şi Facultatea de drept la Kiev. Anii de tinereţe petrecuţi în spaţiul răsăritean i-au marcat profund personalitatea, îndeosebi în privinţa atitudinii faţă de natura luxuriantă şi pădurile întinse ale magnaţilor. încă din perioada studenţiei s-a apropiat de literatura rusă modernă, fiind familiarizat cu noutăţile timpului.
Poezia lui Leśmian se remarcă printr-un mare grad de complexitate şi dificultate atât ca imaginaţie, cât şi ca limbaj.
Ciclul Lunca ocupă un loc important în lirica naturii, fiind alcătuit din şase părţi - ipostaze ale unui spectacol dinamic şi original, surprinzând forme şi manifestări ale Naturii în naşterea şi evoluţia ei. Lunca – entitate esenţială în sine – devine un fel de centru spre care „se îndreaptă fluturi, albine şi chiar Infinitul” pentru a-i privi şi admira verdeaţa. Verbele imperative ţin de un fel de magie, de ritual, în ale cărui acţiuni succesive sunt implicate elemente ale naturii (flori, iarbă, soare, plante, animale de câmp). Ca şi în Tufa zmeurie, lunca reprezintă un leagăn al iubirii, un izvor al bucuriei şi al plenitudinii. Originalitatea constă în faptul că însăşi Lunca este protagonista iubirii pentru care cel îndrăgostit manifestă o deschidere totală pentru a se cufunda în comorile ei. Acesta şi-a pregătit coliba pentru a o întâmpina (a măturat-o, a pus trandafiri, a stropit intrarea, a făcut toate aceste lucruri cu o mare bucurie, a copt pâine şi a învelit laviţa de stejar cu o nouă pânză verde), aşteptând nerăbdător să o întâmpine. La fel ca într-o poveste, el aşteaptă mai întâi un semn (orice buruiană), apoi ea însăşi se va apropia „cu o cununiţă de flori pe frunte”, va pătrunde în coliba lui, în care au multe de povestit. Lunca întreabă, cochetând, cum va intra toată peste drum în coliba lui? îi e teamă să nu se dărâme pereţii de atâta verdeaţă. Pregătirea pentru dragoste, emoţiile ce pun stăpânire pe cei doi protagonişti, fiorii ce le învăluie sufletul, toate converg spre iubirea plenară, ce se regăseşte în natură, se încarcă, se descarcă, se identifică, pulsează, visează, devine stihie, se prăbuşeşte.