Lumina din inserare

Imagine copertă: Johannes Plenio; Coperta: Miruna Munțiu Rădulescu

Scări și capcane, antologia poetului echinoxist Iustin Moraru, a fost imprimată în același an cu Nectarul clipei (2020). În ambele ipostaze poetice sunt resuscitate amintirea părinților, înstrăinarea de casa familială, imaginea abstractă și totuși prezentificată a iubitei, dar mai cu seamă relația autorului cu Divinitatea, toate acestea prelungindu-se și acum, în Lumina din înserare. Reîntâlnim aici anamnesis-ul poetic într-un „întreg ritual de întoarcere”, de unde rezultă o veritabilă lirică de purificare dramatică a sinelui ce unifică, în integralitatea lor, poemele țesute din interludiile accentuat autobiografice. (MIRCEA MUTHU)

Iustin Moraru oferă, în noua lui antologie, o imagine a scrisului său liric accentuat confesiv, cu note de patos sentimental, pe care le temperează sub semnul acelei reverii blânde care dădea tonul primelor sale poeme. (ION POP)

Iustin Moraru este un poet din tipologia acelor scriitori rari, deosebiți, care își câștigă un statut înalt și o recunoaștere critică remarcabilă, printr-o operă relativ restrânsă, alcătuită din puține cărți, însă de certă valoare. (AURELIU GOCI)

Filonul de aur al poeziei există, ca tezaur de taină, în fiecare dintre noi. Așteaptă să fie descoperit, adus, din adâncuri, la lumină și trăit.

Eu nu fac altceva decât să ridic puțin vălul de nori plutitori peste cerul tău interior. Fiind martor treaz și atent la propriul miracol, notez câte ceva din ceea ce văd, simt sau îmi imaginez, asumându-mi călătoria. Fiecare cuvânt, fiecare imagine devine o posibilă poartă spre cântecul, netrăit încă, din sufletul tău nemuritor, avid de noi experiențe.

Îngăduie-ți și tu această aventură continuă în necunoscut, oferă-ți bucuria propriilor revelații. Intră astfel în rezonanță cu marea simfonie a lumilor din nevăzut, care ne structurează ființa și așteptarea. (IUSTIN MORARU)

IUSTIN MORARU (n. 11 martie 1944, satul Orosfaia, comuna Milaș, județul Bistrița-Năsăud) este poet, prozator și membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1962 a absolvit Liceul „Ady-Șincai” din Cluj-Napoca. După doi ani de filologie – Facultatea de limba și literatura română –, a urmat Facultatea de electrotehnică, din cadrul Institutului Politehnic din același oraș, absolvită în 1969. Timp de 22 de ani, din 1969 până în 1990, a fost ziarist, lucrând succesiv la publicațiile Scânteia tineretului, Autoturism, România pitorească și Dimineața. A debutat cu versuri, în 1962, în revista Tribuna. A făcut parte, alături de Eugen Uricaru, Dinu Flămând, Ion Mircea, Marian Papahagi, Adrian Popescu și alții, din grupul care a înființat cenaclul și revista Echinox, care a apărut fără întrerupere peste 50 de ani. Editorial a debutat în 1972, cu volumul de versuri La poarta pietrelor, apărut la Editura Dacia.

Cărți publicate (selectiv)

Poezie: Desprinderea fiului, Editura Dacia, 1976; Trăind într-o rază, Editura Eminescu, 1982; Pasăre liberă, Editura Cartea Românească, 2004; Dirijorul de vise, Editura TipoMoldova, 2016; Cușca leului liber, Editura TipoMoldova, 2016; Ferestre între lumi, Editura eLiteratura, 2018; Scări și capcane, antologie de autor, Colecția Echinox, Editura Școala Ardeleană, 2020; Nectarul clipei, Editura Junimea, 2020; O sută și una de poezii, antologie, Editura Academiei Române, 2022.

Proză: Vina, roman, Editura Albatros, 1980; ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura TipoMoldova, 2015; Părinții abstracți, roman, Editura Albatros, 1983, ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura Studis, 2013.