Luceferi cu chipuri murdare - Alexandru Iorga

     Sunt cazuri cind Omul trebuie sa lupte - mai ales cu sine – spre a deveni, pentru a fi ceea ce trebuie sa fie!     Alexandru Iorga – trei vieti inghesuite intr-una singura. Muss pe un vapor comercial in timpul razboiului. Figurant, salahor, culegator de mine neexplodate, traieste in Crucea de Piatra. Dansator de bar. Manechin de parada modei. Boxer legitimat, arbitru de box. Balerin de opera. Construieste cu mina proprie trei case. Cu rucsacul in spate calator pe trei continente. Autodidact. Traieste la Paris, Venetia, Ierusalim... in Tel-Aviv isi publica prima nuvela. Autor de manual de Hatha-Yoga, autor de dictionar coregrafic. Critic de arta, publicist antitotalitar. Face greva foamei, anuntata oficial. In timpul dictaturii comuniste scrie aproape o duzina de romane de... sertar, unele aparute dupa Revolutie.     Este vicepresedinte al UNECOM (Uniunea Nationala a celor care nu au fost membri POR). Este unicul scriitor cu pensie de balerin. (Gabriel Petri)      Fragment din volum:       “10. BEBE MECANICUL        Bebe Mecanicul a invatat meseria la C.F.R. pe Grivita. Ca mecanic, s-a dovedit a fi printre cei mai silitori si cind a iesit calfa, putini lacatusi se puteau masura cu el.     Buba a inceput inca din anii de ucenicie. Si asta din cauza vecinilor si a prietenilor, care cum pierdeau vreo cheie sau li se strica vreo broasca de Ia usa ori lada, faceau apel la el. Mai tirziu in atelier, la administratie, cind se pierdea vreo cheie, tot Bebe era chemat sa deschida. Treaba ii convenea. Mai cistiga cite un ban in plus. Apoi incepu sa-l pasioneze si cind se vedea in fata unui lacat sau zar complicat, il apucau emotiile. Un fel de emotii „artistice". Si facea tiparul, lua masuratori, isi incerca sculele... si in scurt timp, deschidea.     Azi asa, miine asa, a ajuns mare specialist. Si in birourile pe care le deschidea, printre acte se puteau observa si bani. Si banii... bine a zis cine a zis ca sunt ochii dracului. Ii vezi si te ademenesc. Mai ales cind ai crescut in mizerie si n-ai facut altceva decit sa te gindesti la ei.     Si Bebe, deschizind mereu, cunostea toate birourile. Cunostea fiecare sertar. Si mai ales pe acelea in care se gaseau bani. Pina la urma a inceput sa deschida fara a fi chemat; nu le-a fost greu sa-l prinda.     Drumul pina la Vacaresti l-a parcurs repede. Acolo a dat peste spargatori „calificati". Si avea pricepere „tehnica" de-i baga in buzunar pe toti. Dar nu cunostea trucurile. Le-a invatat. In citeva saptamini a ajuns sa deschida cu un ac sau o agrafa orice lacat.     La Vacaresti l-a cunoscut pe Sica Ciupitu. Si a auzit de Dinu Sarpe.     Gica primea mereu pachete si bani de la Dinu. Il alimenta si pe Bebe.”