Literaturile romane postbelice - Ion Simut

Un studiu despre fenomenologia relatiei dintre scriitorul roman si puterea politica, in perioada postbelica. Reactiile posibile: oportunism, evazionism, subversivitate, disidenta-exil, incorporate in patru literaturi paralele, fiecare cu miza ei, fiecare cu personalitatea ei. O poveste abstracta a literaturii romane postbelice, proiectata pe un fundal istoric concret. O poveste grevata pe un realism politic si pe o drama morala. Drama scriitorului roman  intr-un regim  represiv.  O  poveste scrisa pentru  cei care vor sa inteleaga reactiile literaturii in confruntarea cu institutiile de constrangere si control: partidul  unic, securitatea si cenzura. Cine a invins? Au invins institutiile puterii reale a dictaturii sau a iesit invingatoare puterea simbolica a literaturii? Dar ce se intampla oare cu literatura cand piata se substituie dictaturii  politice? A fost, este sau va fi vreodata literatura  perfect libera?

O istorie literara conceptuala, oprita din cand in cand la interogatii  teoretice,  se intersecteaza  cu  o  istorie  literara narativa, bine documentata, spusa pentru toti cei care vor sa-si aminteasca, daca au amintiri, sau, daca nu au trait acele vremuri, sa-si inchipuie in trezvie cum a fost. O  istorie literara care tine cont de Istorie. (Ion Simut)

* * *
Volumul Literaturile romane postbelice are la origine ideea celor patru literaturi (oportunista, evazionista, subversiva si disidenta), enuntata pentru prima data intr-un articol din „Romania literara”, in 1993, si dezvoltata in volumul Incursiuni in literatura actuala, aparut in 1994. Toata argumentatia si documentarea sunt noi, actualizate la stadiul de acum al interpretarilor critice si al informatiilor de istorie literara despre perioada dictaturii postbelice, despre etapele ei si despre institutiile ei definitorii (partid unic, Securitate si cenzura). O carte noua, axata pe o idee ce a devenit din ce in ce mai cunoscuta si mai raspandita in retrospectiva literaturii romane  din   perioada   postbelica, prin  conceptele   propuse   si prin viziunea care imbina argumente estetice si argumente politice. (Ion Simut)