Lettre Internationale nr. 100 Iarna 2016-2017

Am ajuns la numarul jubiliar 100 al revistei noastre – editia romana a revistei europene Lettre Internationale!La inceputul anilor 1980, mai precis in 1984, cand Antonin Liehm a conceput revista Lettre Internationalela Paris, scopul era de a crea o tribuna in care sa se exprime laolalta vocile din Estul si din Vestul Europei. In scurt timp, conceptul a fost preluat si in alte capitale europene, la Roma, Madrid, Berlin. Revistele aveau aproximativ acelasi format si aceeasi conceptie; continuturile erau partial diferite, fiecare editie nationala preluand de la celelalte o serie de texte si adaugand propria contributie. Dupa 1990, reteaua s-a extins in capitalele fostelor tari comuniste, cu editii in limbile nationale (unele au rezistat in timp, altele au cazut victima crizelor financiare). Cat despre clivajul Est-Vest, acesta s-a estompat, dar ramane, si astazi, necesitatea de a oferi o polifonie a discursurilor in jurul unor problematici semnificative, ceea ce preocupa si redactia editiei romane: din confruntarea punctelor de vedere ale unor autori straini si romani, speram sa contribuim la emergenta unei identitati culturale europene. Este misiunea pe care ne-am asumat-o increzatori in urma cu 25 de ani si de la care nu ne-am abatut pana in ziua de azi!Spiritul festivist fiindu-ne strain, am fost tentati sa elaboram numarul 100 cu aceeasi grija ca pe celelalte, dar fara elemente distinctive, in spiritul metodei business as usual.Am decis, pana la urma, sa marcam aniversarea printr-un supliment in care 33 (numar cu incarcatura simbolica) de vechi si fideli colaboratori sa scrie cate un eseu pe marginea temei Locuri iubite.Am reprodus coperta primului numar, dar si alte cateva coperte anterioare. Mai important, am reflectat asupra modului in care revista a evoluat, pastrandu-si identitatea, dar ramanand sensibila la modificarile care afecteaza permanent „aerul timpului”.Confratii nostri francezi de la revista Le Magazine Litteraireau aniversat de curand 60 de ani de aparitie intr-un mod similar, incluzand un supliment cu fragmente din cronicile care semnalau cate o aparitie literara remarcabila din fiecare an, incepand din 1966 pana in 2016. Citindu-le una dupa alta, remarcam acuitatea perceptiei critice, dar si caracterul efemer al succesului literar. O carte face valva, este discutata, eventual ecranizata, dar este rareori recitita si curand uitata.Revista noastra nu este una de recenzii, ci de comentarii aprofundate, care, recitite, isi pastreaza, cele mai multe, relevanta. Secretul perenitatii este, spus intr-un singur cuvant, fidelitatea. Noi, membrii redactiei, am ramas fideli nu doar misiunii si conceptului, asa cum au fost ele formulate de Antonin Liehm, ci si metodei mentorului nostru, regretatul B. Elvin, fondatorul editiei romane a revistei Lettre Internationale, alaturi de care aparem in fotografia din pagina urmatoare. Pe B. Elvin il caracterizau discernamantul ideatic sigur si gustul literar ales. Citea enorm si selecta cu pricepere autorii romani si straini care aveau realmente ceva interesant si original de spus. Lucra cu rabdare si fermitate („mana de fier intr-o manusa de catifea”) cu autorii carora le solicita articole pe o tema impusa de el. Le cerea sa respecte riguros termenele de predare si sa se ridice la standardele de calitate ale revistei. Acestea implicau aprofundarea subiectului, claritatea expunerii si eleganta stilistica. Mai dorea un echilibru in pozitionare, respingand tonul polemic, agresiv si parti-pris-ul polarizat ideologic.Pastrand nestirbite aceste criterii, am inteles sa ne adaptam schimbarilor survenite in mentalul colectiv. Am deschis revista catre cultura economica, am acordat un loc important analizelor privind societatea bazata pe informatie si cunoastere. Copertele noastre prezinta creatia plastica a artistilor romani contemporani, fie ca lucreaza in tara, sau in strainatate. Despre fiecare dintre cei prezenti pe coperte publicam studii care se adreseaza amatorilor avizati, dar nespecializati, evitand pretiozitatea limbajului criticii de arta institutionalizate.Am avut satisfactia de a obtine colaborarea unor filosofi, sociologi, scriitori si artisti straini, care au acceptat sa scrie special pentru noi, incadrandu-se in tematica indicata de redactie. Sinergia dintre contributiile autorilor romani si cele ale autorilor straini isi spune cuvantul, manifestandu-se si prin interesul unor reviste straine de anvergura de a prelua, in traducere, articole publicate initial de noi. Printre aceste reviste se numara publicatii remarcabile ca Espritsau L’Atelier du roman.Am primit si frumoase daruri cu ocazia jubileului de 100 de numere. Marele artist plastic Pierre Alechinsky ne-a oferit cu generozitate dreptul de a reproduce cinci desene si de a traduce un fragment substantial dintr-o carte scrisa de el. In pofida unei difuzari precare, suntem cititi si, in tot cazul, suntem atent rasfoiti. Ilustrul grafician Sempe mi-a exprimat personal satisfactia in legatura cu prezentarea grafica a revistei. Este adevarat ca urmarim, in pofida limitarilor financiare, sa realizam o subtila tensiune intre texte si imagini, astfel incat sa evitam atat arbitrariul, cat si redundanta.In Shakespeare citim ca forma cea mai inalta de fidelitate este aceea fata de tine insuti: This above all, to thine own self be true. Sa nu uitam, insa, ca acest precept este pus in gura lui Polonius, un curtean intrigant, gata sa sacrifice pe oricine, chiar pe propria fiica, ratiunii de stat. El, Polonius, este fidel Puterii, cu care se identifica, uitand de autonomia sa personala. Cum sa fii fidel tie insuti, atunci cand esti in continua schimbare, ca orice fiinta vie care raspunde la stimulii intelectuali veniti din exterior? Raspunsul este dialectic: trebuie sa ramai fidel schimbarii insesi. Sistemul initial de valori se pastreaza, dar se articuleaza mereu diferit, in functie de noutate. Mai mult, ca revista, nu trebuie sa fim doar receptivi la noutate, sa o descoperim si sa o punem in pagini. Avem o ambitie mai inalta, aceea de a crea noutatea, stimulandu-ne pe noi, dar si pe colaboratorii nostri, pentru a indrazni sa depasim ceea ce ne este dat ca limita general acceptata. Deviza lui Horatiu, adoptata de Kant, este si a noastra: Sapere aude. Indraznim sa invatam, invatam sa indraznim.Multumim tuturor celor care, mai mult sau mai putin vizibili, au contribuit, timp de un sfert de veac, la realizarea revistei.