Labirint

LABIRINT ETERN

Se-ndârjeşte gândul ca o mare,
În fiecare clipă piere-o veste
Şi lumea e mai mică decât pare,
Tăcerea e mai mare decât este;
Poţi să încerci de-acum până-n vecie,
Cărarea nu se-nchide niciodată,
Dar niciun ciob de soare nu te ştie
Şi nicio poartă albă nu se-arată;
Din gol în gol se leagă goluri goale,
Uitarea nu mai are nicio mască,
Caii-ntrebării mor tot dând târcoale,
Răspunsul moare fără să se nască;
E undeva o scorbură de semne,
Nimic peste nimic, de-aceeaşi teapă,
Când a-nceput dezmăţul să se-ndemne
Un zeu bătrân uitase cum să-nceapă