Katia - Alex Maroiu

Romanul Katia s-a nascut din reluarea si recompunerea unor fragmente alese din culegerea de nuvele Dictionar comercial subiectiv, publicata cu ceva timp in urma, fragmente asupra carora am intervenit cu diverse completari, modificari sau omiteri intentionate care insumate au cerut, dupa lectura rezultatului final, o rescriere integrala sub forma unei carti separate, de sine statatoare. Continutul cartii pastreaza in esenta ideea centrala a descrierii atmosferei din comertul exterior socialist din perioada comunista opus celui liber din societatea occidentala. [...] Si in materie de comert, fie el si exterior, asa cum i se spunea cu mandrie sau invidie, libertatea a venit peste noi fara sa ne anunte si mai ales fara sa ne ia in calcul. A fost bine si asa. Singura problema, minora de altfel, a fost sa constatam, la primul inventar facut cu atentie dupa revolutie, ca lumea noastra nu mai exista!  - Alex Maroiu, fragment din Introducere  Fragment din cartea "Katia" de Alex Maroiu

"Am ajuns la etajul trei. Cand usa liftului a fost deschisa, am zarit o femeie asezata pe un scaun, care dormea cu capul pe un birou, am dedus imediat ca era ,,responsabila de pe etajul trei care supraveghea linistea si curatenia" (definitia completa data de Katia). Vedeam concret grija statului sovietic de a nu lasa oamenii pe strada, fara un loc de munca, dar si efectul imediat, asigurarea unor salarii pentru dormitul in timpul serviciului. Ne-am continuat mersul tragand valizele dupa noi, ne tineam dupa Katia care mergea in fata noastra pentru a ne conduce pe fiecare dintre noi la camera lui. Nici asta nu era normal, am fi putut foarte usor sa ne gasim camerele si singuri. L-am vazut pe Antonescu cum o studia intens din spate, pe Katia. La un momet dat, mi-a dat un cot si mi-a facut un semn sugestiv cu capul pe care trebuia sa-l traduc cu un fel de indemn masculin strict legat de Katia. Gestul mi-a produs o revolta imensa contra lui. De la sosirea la Moscova, sansa de a ne imprieteni se indeparta parca tot mai mult. Gestul lui cu referire la Katia chiar ma revolta. Dar oare de ce atat de tare? ma intrebam, cu un fel de teama care se putea traduce in toate felurile. O revolta pe care, bine Inteles, mi-am mascat-o, dar pe care, repet, nu mi-am putut-o explica prea bine. Nu eram in apele mele. De cand ajunsesem la Moscova, imi faceam tot felul de false probleme pentru orice. Katia s-a oprit cand am ajuns in dreptul unei camere si a intodus in broasca una dintre cheile pe care le tinea in mana. A deschis usa si apoi a citit numele meu de pe repartitie. Am profitat ca usa era deschisa si am intrat tragand de valize pana in mijlocul camerei, trecand printr-un hol ingust ce ducea spre camera, dar si inspre baie. M-a izbit un miros de aer inchis, combinat cu altul de mucegai."