Iubita cu nume de profet

Iubito,

ce faci faci tu acolo,

în grădinile fără stăpân,

şi cum reuşeşti să te fereşti de pragmatismul

cuceritorilor?

Vino la Paris,

ţi-am rezervat o vacanţă

unde să-ţi porţi cum numai tu ştii

picioarele lungi, mâinile lungi şi desigur gâtul lung,

fără pereche.

Umbra ta ar fi în stare să scoale din morţi

pictorii suprarealişti,

i-ar face să-ţi dedice fiecare o capodoperă, cel puţin.

Pentru tine aş dormi pe o pală de fân sub Turnul Eiffel,

numai să nu mă uiţi când vin tinerii poeţi

cu gesturi tandre şi poeme aspre

să te cucerească,

girafa mea.

A mea-i doar luna moale ca o minge,

iubita a răspuns.

O poezie care împarte universul cu percepția copilăriei și a gesturilor ei ne inspiră volumul de față al Danielei Șontică, Iubita cu nume de profet . în fapt pe această miză structurală se și ridică construcția lui. Adică între recursul la copilărie și de acolo evadarea discursului în forme simple de unde poezia poate ieși până și dintr-o enumerare de animale, la bun exemplu