Istoriografia romaneasca intre imperative ideologice si rigori profesionale

Moartea lui Stalin (1953) a insemnat nu doar pentru URSS, ci pentru intreaga lume comunista, sfarsitul unei epoci. Pentru regimul de la Bucuresti, desi la varful partidului destalinizarea a fost utilizata de Gheorghe Gheorghiu Dej in folos propriu, a deschis calea unei evolutii imprevizibile: tranzitia de la internationalismul proletar filosovietic la comunismul national, cu implicatii majore in toate domeniile, inclusiv in cel al scrierii istoriei, chemata sa ajute la construirea unei noi legitimitati a puterii. O lucrare detaliata despre avatarurile istoriei si istoriografiei romanesti, in aceasta perioada, despre raportul dintre presiunile politice si rigorile stiintei. O serie de documente de arhiva, pana acum inedite, insotesc expunerea.