Istoria padurii Ciuperceni

Pădurea Ciuperceni/Gombás era la sfârşitul secolului XVIII una dintre cele mai mari păduri din Câmpia Someşului. în harta militară întocmită în perioada 1783-1785 la ordinul împăratului Iosif al II-lea al Austriei, cunoscută ca “Harta Iosefină”, Pădurea Ciupeceni se întindea între localităţile: Odoreu şi râul Someş la Sud; Botiz şi Agriş la Vest; Livada la Nord şi localităţile Iojib, Medieşul Aurit şi Româneşti la Est. Delimitarea este relativă, fără coordonate geografice. Am făcut această delimitare doar pentru a se crea o imagine despre întinderea ei şi pentru a fi înţelese diferitele întâmplări, reale sau legendare, povestite în documente istorice. Harta Iosefină a fost publicată în anul 1998 de către Arhivele de Stat din Ungaria, Secţia din Nyiregyháza. Conform acestei hărţi pădurea se afla pe teritoriul domeniului Medieşul Aurit şi aici aflăm şi prima descriere a pădurii Gombaş (Ciuperceni): „Pădurea Ciuperceni este o pădure de stejar, cu mlaştini dese, cu vegetaţie atât de deasă, încât în afara drumurilor marcate nicăieri nu se poate traversa.

Arboretele aflate pe terenurile arate sunt compuse din lăstăriş de cer, ici colo cu câte un copac înalt. Fâneţele (râturile), băltite de apă, din interiorul şi exteriorul pădurii în timpul verii se zvântă, dar mlaştinile Rakta şi Eger nu se uscă niciodată. Cu căruţa nu se poate străbate decât pe drumurile marcate, dar pe jos sau călare, unul câte unul, poate fi străbătut”.