Ipostazieri ale Cuvantului. Eseuri omiletice

Ori de câte ori veţi privi cu blândeţe şi iubire spre cel de lângă voi, prima dată el îşi va aduce aminte cât de minunat este Pruncul Care S-a născut în Betleemul Iudeii. Numai participând la inocenţa, la nevinovăţia Lui, deprindem această pornire iubitoare, de a-l privi pe celălalt cu bunăvoinţă, cu îngăduinţă. Şi atunci, gândindu-se la acea clipă minunată a nevinovăţiei întrupate, poate va întrupa şi el, cel de lângă noi, acest chip strălucitor al iubirii, această strălucire minunată care lasă în inima noastră liniştirea şi fericirea veşniciei. (Pr. Ioan Chirilă)

* * *

Construite pe stilistica multiseculară a discursului omiletic, eseurile Părintelui Profesor Ioan Chirilă pentru Postul Naşterii Domnului, la Praznicul Soborului Sfântului Ioan Botezătorul ori în Duminicile de după Rusalii sunt ample şi, mai ales, documentate meditaţii povăţuitoare cu adresabilitate directă şi simpatetică creştinilor ortodocşi. Databile din perioada anilor 2006-2015 şi acum oferite tiparului, ele alcătuiesc exemplul poate cel mai elocvent pentru înţelegerea comunicării ca fiind, în realitate, o cuminecare afectiv-intelectuală, modernă şi reiterată firesc prin apelul anamnetic şi pilduitor la Sfinţii Părinţi consideraţi „chei exegetice” pentru contemporanul „om duhovnicesc”. (Mircea Muthu)