Intre cer si pamant (Top 10+)

Cu o suta si mai bine de ani in urma, pescarii Islandei stiau prea bine ce se afla intre cer si pamant: Marea Inghetata. De-aici incolo, lucrurile erau simple: iti faceai cruce sa nu te prinda furtuna, ieseai pe mare intr-o barca de sase oameni, aruncai unditele, asteptai ca pestele sa muste, trageai – de undite si apoi la visle –, te intorceai la mal, curatai pestele, il vindeai. Aveai apoi ce manca, aveai cu ce plati datoria la pravalia din sat, aveai chiar bani pentru o sticla de rachiu.

Cu Barður se intampla insa ca niste cuvinte il ucid. Mai rau: il ucid niste versuri scrise cu o suta de ani inainte de un poet orb, despre un rai pierdut, pe care pescarul nostru vrea sa le invete pe de rost si sa le puna intr-o scrisoare de dragoste. Cu gandurile prada poeziei, flacaul uita sa-si ia pufoaica atunci cand iese in larg, iar la intoarcere pescarii sunt mai putini cu unul: Barður a murit de frig.

Romanul lui J.K. Stefansson, primul dintr-o trilogie islandeza tradusa entuziast pana acum in douazeci de tari, e insa si un roman al despartirii de moarte, al sperantei si maturizarii, care nu inseamna neaparat resemnare. Prozatorul face din celalalt erou al cartii, numit scurt baiatul, un personaj ce ramane multa vreme in mintea cititorilor.

Intre cer si pamant e deopotriva cartea cerului plumburiu, a marii nemiloase si romanul baiatului, al drumului sau prin durerea de a-si fi pierdut cel mai bun prieten, in incercarea de a gasi un sens pentru ceva de neinteles cand inca n-ai implinit douazeci de ani – adica pentru moarte.

Jón Kalman Stefansson, unul dintre cei mai importanti scriitori islandezi contemporani, s-a nascut la Reykjavik in 1963. La doisprezece ani s-a mutat in vestul tarii, unde a lucrat pe rand la o fabrica de procesare a pestelui, la un abator, in constructii si la aeroportul din Keflavik. In 1986, dupa ce a absolvit liceul, s-a intors in capitala si s-a inscris la universitate, unde a urmat cursuri de literatura o vreme, fiind totodata profesor de liceu si colaborand la cotidianul Morgunblaðið.

A debutat ca scriitor in 1988, publicand consecutiv trei volume de poezie, iar din 1996 au urmat numeroase romane, printre care Sumarljós og svo kemur nóttin (2005; „Lumina de vara, apoi se lasa noaptea” – Premiul Literar Islandez pentru proza), Himnariki og helviti (2007; Intre cer si pamant – Premiul P.O. Enquist) si Fiskarnir hafa enga fætur (2013; „Pestii n-au picioare” – Premiul revistei Lire pentru cel mai bun roman strain, nominalizat la Man Booker International Prize).

La Editura Polirom au aparut Intre cer si pamant (2014), Tristetea ingerilor (2016) si Inima omului (2018), trilogia care l-a facut cunoscut in toata lumea. Opera sa a fost tradusa in peste treizeci de limbi, iar Povestea Astei a devenit bestseller in Islanda inca de la aparitie, in 2017, si i-a adus a patra nominalizare la Premiul Literar Islandez, dar si Premiul Folio al Librarilor pentru editia in limba franceza.