Instrumente mortale vol. 3: Orasul de sticla - Cassandra Clare

Orasul de sticla este volumul al III-lea din seria Instrumente mortale

NEW YORK TIMES BESTSELLER

O noua senzatie in universul urban fantasy!

Vremea marilor decizii a sosit! Seria Instrumente mortale continua sa-i fascineze pe cititorii de urban fantasy cu cel de-al treilea si mult asteptatul volum - ORASUL DE STICLA!

Amenintati de haosul unui razboi, vanatorii de umbre trebuie sa se hotarasca daca vor lupta alaturi de vampiri, varcolaci si celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau impotriva lor? Intre timp, Jace si Clary au si ei de luat o decizie dificila: sa dea sau nu curs iubirii care-i leaga, desi stiu prea bine ca este o iubire interzisa? Pentru a-i salva viata mamei sale, Clary trebuie sa plece in Orasul de Sticla, locul de origine al vanatorilor de umbre – chiar daca asta inseamna sa incalce Legea si sa riste moartea. Mai grav este ca Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat in inchisoare de catre vanatorii de umbre, care isi au banuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary isi gaseste un aliat — in persoana misteriosului Sebastian, care nutreste o stranie atractie fata de ea. Valentine isi aduna in acest timp o armata de demoni, dar vor reusi oare locuitorii din Lumea de Jos si vanatorii de umbre sa uite de vrajba dintre ei si sa-si uneasca fortele pentru a o infrange? Va putea Clary sa-si foloseasca puterile pentru a-i ajuta sa se salveze – indiferent de pretul pe care va trebui sa-l plateasca.

Seria Instrumente mortale creeaza o lume de poveste in care as fi incantata sa traiesc. Absolut minunata! - Stephenie Meyer, autoarea romanului Amurg

Stranie, intunecata si sexy. Una dintre cartile mele preferate. - Holly Black

Funky si cool...una dintre cele mai reusite saga post-Buffy. - Christopher Golden

Din seria  Instrumente mortale  fac parte:
• Volumul 1:  Orasul oaselor
• Volumul 2:  Orasul de cenusa
• Volumul 3:  Orasul de sticla
• Volumul 4:  Orasul ingerilor cazuti
• Volumul 5:  Orasul Sufletelor Pierdute
• Volumul 6:  Orasul Focului Ceresc
Fragment din cartea "Instrumente mortale vol. 3: Orasul de sticla" de Cassandra Clare

" Simon arunca o privire la biletul din mana lui si apoi la catedrala, mijindu-si ochii in soarele dupa-amiezii. Institutul se profila pe cerul albastru, ca o lespede de granit strapunsa de ferestre cu arcuri ascutite, inconjurat de un zid inalt de piatra. Chipurile garguielor priveau chiondoras in jos, de pe cornisele lor, de parca il desfideau sa se apropie de usa de la intrare. Nu mai semana deloc cu ceea ce vazuse prima oara, deghizat in ruine prapadite, dar pe-atunci iluziile magice nu aveau efect asupra repudiatilor.  Tu nu apartii locului acesta. Cuvintele erau aspre, usturatoare ca acidul. Simon nu era sigur daca vorbise garguiul sau propria minte. Asta e o biserica, iar tu esti un damnat.  - Mai taci, murmura el, cu jumatate de gura. De altfel, n-am nici o treaba cu bisericile. Eu sunt evreu.  In zidul de piatra era montata o poarta de fier filigranat. Simon puse mana pe clanta, aproape asteptandu-se sa-i arda carnea dureros, dar nu se intampla nimic. Aparent, poarta nu era deosebit de sfanta. O deschise si nu strabatu nici jumatate din aleea de piatra faramata ce ducea spre intrare cand auzi voci - mai multe si cunoscute - in apropiere.  Sau poate ca nu chiar in apropiere. Uitase cat de mult i se ascutisera auzul si vederea, de cand fusese Preschimbat. Parea ca vocile veneau de peste umar, dar continuand sa mearga pe aleea ingusta ce ocolea Institutul, de cum dadu coltul, vazu vorbitorii stand la o considerabila distanta, chiar in capatul indepartat al curtii Institutului. Iarba crescuse in voie aici, acoperind pe jumatate ramificatiile aleilor care duceau printre ceea ce fusesera odinioara tufe de trandafiri grijuliu aranjate. Exista chiar si o banca de piatra, tesuta cu ierburi cataratoare; aceasta fusese o biserica adevarata candva, inainte ca vanatorii de umbre sa o ia in stapanire.  Il zari mai intai pe Magnus, sprijinit cu spatele de zidul de piatra acoperit cu muschi. Ar fi fost greu sa nu-l remarci pe Magnus - purta un tricou alb pictat cu stropi si o pereche de pantaloni de piele in culorile curcubeului. Iesea in evidenta ca o orhidee cultivata in sera, inconjurat de vanatorii de umbre, toti imbracati in negru: Alec, aratand palid si stingherit; Isabelle, cu parul ei lung si negru strans in codite impletite, prinse cu panglici de argint, langa un baietel care trebuia sa fie Max, mezinul. Apoi era mama lor, parand o versiune putin mai inalta si mai osoasa a fiicei sale, cu acelasi par negru, bogat. Langa ea era o femeie pe care Simon nu o cunostea. La inceput, avu impresia ca era batrana, fiindca parul ii era aproape alb, dar cand ea se intoarse sa-i spuna ceva lui Maryse, Simon isi dadu seama ca n-avea mai mult de treizeci si cinci sau patruzeci de ani.  Si apoi era Jace, stand putin mai la o parte, ca si cand n-ar fi apartinut propriu-zis grupului. Era imbracat complet in negru - costumatia de vanator de umbre - ca si ceilalti. Cand Simon se imbraca in negru, arata de parca se pregatea sa se duca la o inmormantare, pe cand Jace arata dur si periculos. Si mai blond. Simon isi simti umerii incordandu-se si se intreba daca avea sa se intample vreodata ceva - trecerea timpului sau uitarea - care sa-i risipeasca antipatia fata de Jace. Nu ca voia el s-o simta, dar era acolo, ca o piatra strivindu-i sub greutatea ei inima inerta."